marți, 21 mai 2013

Eu cînd iubesc sînt neofascist

Nu sînt învăţat cu binele. De cînd am trecut la capitalism şi ţara a devenit  latrină naţională parcă durerile de dinţi au devenit mai ascuţite, aţipim mai repede, biletele la teatru se dau sub forma unor bucăţi de sîrmă ghimpată pentru că nu mai avem hîrtie, pădurile noastre au ajuns sub formă de șervețele în mîinile menajerelor din Europa. Am fumat mahoarcă tot timpul, crezînd că îmi şlefuiesc ideile mai artististic. Am figurat pe lista proscrişilor în toate regimurile politice, unii spuneau că am pătat cu sînge cîntecele privighetorilor, alţii că i-am interzis libertăţii să se mai prezinte prietenilor mei cu porecle. Cu o lună înainte să termin şomajul i-am zis unui american bogat; hai să facem schimb de inimi că a dumitale mi se pare cam paradită de atîtea războaie şi atentate teroriste, contra cîtorva dolari. Mi-am descris inima cum am putut mai bine că nu am studii de marketing; i-am spus că are studiile necesare să iubească la perfecţie, că are multe drumuri lăturalnice unde poţi ascunde orişice zîmbet, tertipuri tehnice unde luna rămîne pe loc cît ține sărutul. L-am informat că inima mea acceptă şi tîrfe înăuntru, dar acestea să aibă telefonul mobil oprit că poate porni ghilotina din greşeală. I-am destăinuit că am şi manual ei de funcţionare cu toate reviziile executate la timp, cu normele de obsesii nedepăşite, iar noxele pe care le scot cînd scriu poeme sînt în limitele legislaţiei române. Singurele probleme clinice netratate au fost abundenţa de dorinţi, patriotismul care uneori îi mărea volumul inimii şi faptul că în timpul sexului trece instantaneu la trusa de gesturi specifice fascismului. Americanul m-a refuzat pe un motiv geografic  corect, a afirmat că inima mea are forma ţării mele şi nu are cum să-şi împingă plămînul mai spre Oceanul Pacific ca să-i facă loc că exploadează bombele păstrate pe fundul apei. Dacă reuşeam să fac schimb de inimi cu americanul nu mă îmbogăţeam, dar mă gîndeam că mă voi obişnui cu femeile abstracte, cu bărbaţii femei sau păpuşi gonflabile cum au ei. Desigur  reduceam un pic din cheltuielile mele erotice zilnice. Binele nu a fost cel mai bun prieten al meu. Mereu s-au abătut furtuni deasupra capului meu, am fost luat prizonier în beci  de căre eroii naţionali ai vinului. Dacă cineva fură vreun semn de punctuație din vreun text, că la noi e sport național, eu mă bănuiesc pe mine. Știu că un procent mic din trupul meu  producere fericire, dar  curînd am aflat de la televizor că această parte din mine a fost înstrăinată. Nu am noroc de bucurii, inteligența mea a început să se răzgîndească în cuvinte, tristețile ca niște păsări înfometate imi pichetează visele. Toxinele rămase după ce înjur clasa politică au fost luate în vizor de Protecția Mediului  și sînt măsurate cu un aparat similar cu cel ce indică notorietatea. Nu știu cîți centimetrii cubi din mine reprezintă  văzduh, cîți reprezintă viață și cîți moarte, dar nu voi cumpăra niciodată umilințe fară TVA. Nu sînt obișnuit cu binele mai ales că succesul la noi, vine întotdeauna prea tîrziu. Am început să mă îngrijorez de felul meu primejdios cu care îmi privesc  propriile  înfrîngeri.

Un comentariu:

  1. Cum se face ca am pierdut atatea articole uimitor de bine scrise? Trebuie sa te salvez pe blogul de pe blogspot, sa nu te mai pierd. Pe toateblogurile intru destul de rar si stau extrem de putin. ;)

    RăspundețiȘtergere