joi, 16 mai 2013

Din cauza frumuseții o femeie poate fi considerată incompletă

Mariei îi este greu să-şi susţină singură frumuseţea şi m-a luat pe mine drept ajutor.Sarcinile mele de serviciu    sînt trecute pe spatele ei scrise direct pe piele ca eu să le pot citi de cîte ori se supără pe mine şi face stînga împrejur. A fost o fantezie de-a ei ca literele ce susțineau  pe carnea ei albă atribuţiile mele să îmbătrînească odată cu ea. Dimineaţa zbor prin viaţa ei să văd dacă marginile îi sînt în siguranţă, dacă umbrele îi sînt aranjate în ordine cronologică şi nu alandala că o încurcă la zîmbete, dacă telefoanele primite nu poartă viruşi sau invitații nocturne.Ca să fii considerată o femeie frumoasă  trebuie să ai un început de boală şi dacă nu o ai trebuie să ţi-o provoci, te duci la un spital și împrumuți o gastrită sau o tuse clasică, altfel societatea este neliniştită în privinţa ta și gradul de admiraţie a celor din jur scade vertiginos. Ca să-i fie apreciată adierea primăverii ce izvorăşte din trupul ei, Maria, se așează într-un șezlong în fața ferestrei și își  antrenează simțurile. Cumpără canistre de benzină ca să-şi încălzească cuvintele pentru a nu fi considerată o introvertită şi abandonată într-o intersecţie unde trebuie să ghicească încotro să o ia.  Ea trebuie să demonstrează împotriva singurătăţii îmbrăcată sumar fără să mai întrebe vreun doctor de ce sentimentele i se scurg prin tălpi sau de ce s-a îndrăgostit de un bărbat care dă melancolia prin maşina de tocat ca să mărunţească veacul ascuns în ea. Maria cînd îşi  duce tristeţile în debara și notează pe borcanul în care le pune ”materiale nedegradabile” pare că merge să-şi citească horoscopul zilnic şi să afle cîte pahare de lumină poate să bea ca să învioreze grădinile din inimă. De cîte ori plec de acasă către Maria  îmi iau agenda de ratat la mine să am unde nota înfrîngerile de peste zi, eşecurile, sîngerările. Dacă aș fi știut ce se întîmplă pe pămînt aș fi preferat să mă nasc un vultur. Cerul nu ar mai fi fost îmbufnat, mi-aș fi ascuns cuibul printre idei, aș fi avut spaţiu imens să mă bucur și nici nu aș mai fi lăsat lumea să creadă că din cauza frumuseții Maria este o femeie incompletă. La noi cele mai multe diplome ce se tipăresc la Monetăria Statutului și sînt cele de ratat. S-au înmulțit și actele de sabotaj, niște firme din Europa îi facturează roua din ierburile pe unde umblă desculță, considerîndu-se  un produs secundar al stelelor, vîntul îi încurcă orele la care au loc în părul ei solstițiile și echinocțiile, zâmbetul i se prelungește pînă la țărmul mării cînd simte că durerea nu mai are grenade multe să i le planteze în vise.Este aproape imposibil ca Maria să-şi suporte frumuseţea de una singură, este ca şi cum primăvara ar exista dacă nu ar fi susţinută de flori, ca şi cum gesturile noastre erotice  nu ar fulgera ferestrele dacă nu ar fi declanșate de testosteron. S-ar aplauda în batjocură dacă ar trece pe stradă, ar striga-o pe nume cum ai chema o felină sălbatică pentru a o îmblînzi. O frumuseţe pusă la dispoziţia lumii devine o armonie compromisă, va purta haine impuse, i se vor pune capcane de ceaţă la fiecare pas. Dacă interesele o vor cere cineva va da gravitaţia mai încet să fie obligată să facă paşi mai mari să vadă dacă i-a crescut păr pe picioare de la ultima inundație încoace. Maria seamănă cu patria mea, numai că suferind prea mult că sînt foarte frumoase, amîndouă au sînii lăsați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu