marți, 28 mai 2013

De cîte ori fac dragoste întocmesc un proces-verbal

De cîte ori fac dragoste cu cîte o doamnă întocmesc un proces-verbal unde notez toate amănuntele. Specific numărul autorizației medicale, numele părinților, gradul de dificultate al săruturilor, temperatura mediului ambient. Descriu parametrii privind transparenţa perdelelor, foşnetul cearşafului, istoricul pernelor şi eventualele pagube pagube colaterale.


Dacă nu este destulă lumină să văd ce scriu, că se  mai întîmplă să înfăşor propoziţii pe filamentul becului să fie mai luminoase, aprind degetele care sînt ca nişte lanterne. De fapt cu ele văd şi prin părul femeilor. Tot cu ele reuşesc să fac o hartă aproximativă a aluniţelor de pe spatele ei. În procesul-verbal trec toate datele de identificare pentru că este posibil să mai facem schimb de amurguri și în viitor. Însă doamna poate fi o Maria Tereza deghizată şi nu am chef ca urmaşii mei, dintr-o eroare istorică să ajungă prinţi sau  descendenți regali că eu din tată în fiu am fost proletar.

Nevoia noastră grabnică de a muri mă face să notez dacă trupul ei s-a comportat ca apa din cascada Niagara sau ca apa din cascada Gullfoss. Notez dacă a fost proaspătă, caldă, sinceră. Nu vreau să fac birocraţie cu dragostea mea, dar de la o vreme te încurajezi singur ascunzîndu-te între hîrtii ca între ruinele unui castel medieval. Procesele verbale sînt bune şi din punct de vedere memorialistic. Ceea ce nu am reuşit să-i şoptesc la ureche adaug aici la rubrica ”alte comentarii”. Există o jumătate de pagină albă pentru a înşira contestaţiile însă nu obişnuiesc să completez nici un rînd. Aici ar trebui să notez toate dorinţele mele pe care ea ar trebui să le intuiască, dar şi perioada cît trebuie să stăm despărţiţi.

A rafina necontenit iubirea produce oboseală şi atunci utilajele iubirii trebuie curăţate de orgoliu, de vanitate, de trufie. Întocmirea unui asemenea act este necesar pentru consemnarea ereziilor coapselor, responsabilitatea îmbrățișărilor, înfrigurarea din cuvinte. Fericirea din noi nu apune odată cu soarele, dar devine trecut și începe să-și construiască o mitologie proprie cu reguli de funcționare personale. Procesul-verbal ne scoate din starea de vinovăție. Chiar dacă este autorizat campionatul de pipăit dintre mine și ea foamea de dragoste ne face să devinim ilegitimi pentru că singurul nostru alibi este lumina.

Îmi plac olimpiadele de mîngîieri, modul cum tălpile ei calcă aerul pe tavan. Cred că uneori poate rupe cu respiraţia şi aripile unui fluture, iar sînii ei cer ajutorul fiecărui fir de păr pentru a-şi recăpăta libertatea. Acesta este motivul pentru care nu mă apuc de iubit cînd sînt nebărbierit  și am tricoul murdar de praf cosmic. Toate acestea trebuie notate în procesul-verbal, folosind un scris melodios. Nu îmi doresc ca la prima lectură a procesului-verbal să se spună că am scăpări majore în arta de a iubi cum aud că se vorbeşte în spatele meu că nu am reuşit să construiesc din oasele primăverii o căsuţă pentru nefericirea oamenilor.

2 comentarii:

  1. Ai devenit preferatul meu! Raman mereu fara cuvinte pe blogul tau si nu simt nevoia sa spun decat ca imi place!
    Hai sa te vada si altii! Te dau mai departe pe retele!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vienela are dreptate, dar daca te da pe retele s-ar putea sa-i contamineze si pe altii...eu sunt mai egoista, te tin strict pentru delectarea mea. Glumesc, evident. Cat despre "birocratia" de mai sus , imi pari putin cam chitibusar chiar si pentru un functionar ca mine.

    RăspundețiȘtergere