joi, 30 mai 2013

Dacă te plimbi prin inima mea vezi cum apune soarele în timp ce femeile stau tolănite în flori

Sărăcia din ţara mea ţine poporul în scaunul cu rotile de foarte multă vreme. Sindromul de captivitate a început să-mi zădărnicească îmbrăţişările, mersul mi s-a deformat, uneori nu mai pot sta în picioare decît dacă mă ţin doi trandafiri de subsuori. Ştiu de ce rătăcesc prin cuvinte şi înghesui soarele în ele numai dacă nu sînt întrebat. Dacă nu mă însoţeşte nimeni prin inimă nici nu să ştiu pe cine mai iubesc sau dacă femeia care stătea tolănită într-o floare o mai fi acolo cu săruturile încărunţite de atîta aşteptare. Bîntui în toate părţile încercînd să găsesc o justificare a tuturor ghilotinelor din jurul meu construite special pentru împuţinarea viselor. Eu sînt mortul de lîngă mine din care cauză orizontul suferă că-mi lipsesc mîinile altădată pline de dragoste de puteam să-l ridic pînă dincolo unde călătoream eu cu visul. Asist la acest spectacol al neputinţei   şi observ cum anii mi se murdăresc de rugină, dar am dreptul să iubesc şi să sufăr şi sper că Dumnezeu mă va ajuta să reîntregesc această lume incompletă cu iluzii. Dacă aş fi într-o sală de concerte şi ar veni momentul obligatoriu de aplauze, între allegro şi adagio, nu cred că aş putea aplauda. Lipsa banilor face aerul să devină primejdios, ţi se schimbă înfăţişarea fizică. Din cauza sărăciei, dar şi pentru că femeile mă pupă numai pe partea cu inima şi aluniţa am deveniun om de stînga şi cu mîna stîngă nu mai fac nimic decît votez. Mă întreb, acum cînd toate profeţiile privaţiunii au fost îndeplinite şi adevărul a început să-şi dea pe faţă cu creme antirid, dacă nu mai am bani să-mi cumpăr ţigări sau volumul de versuri al unei doamne ce urmează să apară intitulat "De cîte ori am fost violată după ce am finalizat Stema României" dacă vreau să vînd un kilogram de carne din mine, cîţi bani să cer pe el? Nu vreau să-mi vînd organe întregi, verificate de medic, că o să se afle toate secretele din mine, o să ştie toată lumea cînd am făcut dragoste cu soţia deputatului ales în cartierul meu, o să afle cînd mor, cînd mă îmbăt cu metafore, cînd am jucat la poker ultimul astru. Eu aş dori să înstrăinez o bucată de carne din mine care nu îmi prea foloseşte să mă apăr de bătrîneţe şi cel mei important să nu-mi dăuneze să mă alunec între coapselor femeilor însă nu ştiu  preţul. Am o carne pură aproape stelară, dacă o analizezi cu microcoscopul  nu o să mai găseşti urme de fericire, urme de zahăr după ce bucuriile s-au evaporat ori prejudecăţi mic burgheze. O fi mai rămas puţin zbor firav ca a unei vrăbii pe care gerul ţi-a trimis-o în buzunar. Aş vinde o bucată de carne din mine dacă aş şti că instruită la Oxford, înarmată cu un Kalaşnicov de ultimă generaţie ar împuşca pe cei ce produc sărăcie de pe străzile patriei. Din cauza lor femeile nu mai stau în inima mea tolănite în flori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu