luni, 20 mai 2013

CNP-ul morţii este numărul primului certificat medical emis pe numele tău

Am atîtea probleme de rezolvat că am uitat că trebuie să mai şi mor. Oamenii nu vor să împrumute nimic bun din societatea păsărilor, nici măcar modalitatea dumnezeiască de a-şi imprima cîntecele pe discurile descoperite de veacuri în interiorul copacilor. Fluierele de lemn confecţionate din ramurile arborilor redau înregistrările cu mare acurateţe a concertelor date  în aer liber. Cînd întunericul îmbrăcat neglijent, descheiat la nasturii de la pantaloni, cu ochelarii crăpaţi pleacă să aprindă primele stele, trebuie să luminez toate aeroporturile din oraş ca să găsească un avion funcţional, altfel este atît de chior că poate confunda sufletul cuiva cu o navă cosmică. Sînt foarte ocupat şi uit că trebuie să mor. De asemenea uit că trebuie să mor cînd mănînc, cînd fac dragoste şi cînd vorbesc despre patriotism. Chiar dacă am luat un pumn de lecitină tot uit că trebuie să mor şi mi-am propus să fac cîteva repetiţii ca să-mi intre bine în memorie. Aceste  exerciţii de repetare a morţii mele sînt foarte utile ca să ştiu cum să comport. cînd voi pleca printre stele. O să parcurg  de cîteva ori drumul către steaua polară să văd dacă pot sta nemişcat, măcar o săptămînă. Voi  renunţa la cuvinte ca la nişte batiste nefolositoare, îmi voi ţine respiraţia  cinci kilometri pentru  că acolo în cer trebuie să-mi ţin respiraţia o veşnicie. Nu mă pot duce pe lumea cealaltă complet nepregătit cum mă duceam la şcoală şi profesoara îmi spunea că o sfidez. Îmi punea nota trei, apoi  făcea o adresă din partea şcolii şi-mi invita părinţii să citească din cartea de impresii unde, eu, eram trecut la litera R, adică la rataţi. Nu mai vreau să repet greşelile pe care le-am făcut în timpul vieţii şi pe lumea cealaltă. Am avut puterea politică totală în judeţ şi pentru că mi-a fost milă de cei ce plîngeau după ea le-am redat-o repede. Schimbul a avut loc pe peronul gării unde urmau să se sinucidă. Am respectat bolile pentru că le-am considerat preludiu infinitului, am păstrat liberă o bandă de circulaţie să poată circula în voie femeile, ci nu camioanele încărcate cu tristeţi. Nu vă spun cît sînt de curios ca la una din repetiţiile morţii mele pe care o să o fac publică, obligîndu-i pe cei de la pompe funebre să respecte traseul stabilit de mine, dacă vreuna din femeile ce mi-a indicat locul exact unde-i găsesc uşa ca să pot intra în ea va fi în stare şă-şi contracte trupul pentru a produce vreo lacrimă. Foarte multe din activităţile mele sînt extrem de urgente; să refac grajdurile unde politicienii au ascuns cuvintele pentru a le învăţa cu minciunile, să potcovesc caii cu trandafiri ca să poată căra în spate dimineţile, să vindec frunzele de timiditate, să-mi potrivesc pasul cu lumea asta haotică, să-mi pun pantofii cu crampoane să nu cad în mine, să dau visele într-o parte din patul meu ca să-i fac loc doamnei să lumineze ferestrele cu sfîrcurile. Aşa mi se întîmplă în fiecare zi, mă iau  cu treburile şi neglijez  dreptul meu de a muri. De mîine ţelul meu suprem va fi să mă apuc de murit ca un funcţionar disciplinat, politicos şi ruşinos. Moartea este un obicei zilnic căruia nu-i dau nici o importanţă, decît atunci cînd devine prea insistentă şi mă trimite la medic să îmi elibereze certificat medical.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu