marți, 14 mai 2013

Cel mai bine o femeie dezbrăcată se ascunde între versuri

Nici o femeie nu mi-a zis, lasă-mă să mă ascund între versurile tale că mă caută primăvara să se inspire din respiraţia mea pentru a trezi adieri provocatoare şi să dea florilor prestigiu. Din această cauză tristeţea mea este aşa de grea că nu pot să o mişc de pe inimă, decît cu un cric de tractor. Nu ştiu cum dracu au unii inspiraţie de arhitecţi de  construiesc poeme monumentale mai ceva ca piramidele, iar doamnele se înghesuie să se mute în noile locuinţe, deşi au suprafaţa desfăşurată foarte mică, sînt ca nişte garsoniere haiku de şaptesprezece metrii patraţi. Alte poeme sînt ca nişte  apartamente sub formă de măr şi prezintă  mai multe  avantaje; ai impresia unui rafinament comestibil,  ploaia  nu intra în rime, fluturii din interior pot fi graţiaţi oricînd cînd avem nevoie de zbor. Mi-ar fi plăcut ca femeia ascunsă în versurile mele, ca o patroană a unui SRL de iluzii care nu şi-a plătit impozitele la stat, să mă şi oblige să-i construiesc scări din funii proaspete de lumină să urce în copaci  şi să scrie cu vîrful lor pe cer   bileţele de dragoste păsărilor pentru a se întoarce din ţările calde. Aş fi fost foarte bucuros dacă în timpul ei liber cînd cuvintele se aprovizionau cu graţie de la frunzele de stejar să-mi desenezi o hartă, cu rujul de pe buzele, a aluniţelor ce au apărut ca nişte OZN-uri. Aş fi fost fericit dacă tolănită în versurile mele acestea ar fi transpirat şi m-ai fi chemat pe mine prin 112 să aduc o maşină-cisternă în care să depozitez această rouă. Niciodată nu mi s-a întîmplat ca vreo femeie să vină la mine şi să-mi spună, ştiu că îţi îndulceşti vinul cu visuri, că te goleşti de tine şi-n vasul cu două  braţe care eşti torni o soluţie asemănătoare celor ce se vînd în farmaciile din paradis, preparate din stele, speranţe şi amăgiri, uite mă dezbrac politicos şi încet să nu îţi deformez imaginaţia ca tu să ai posibilitatea să mă pui în cuvinte. Să nu-mi găseşti prea multe defecte, dar nici prea puţine că ar fi mult mai rău. Găseşte acele versuri atît de înalte, de transparente, de adevărate, încît să nu mai pari un creator ratat, să nu mai pari un dresor de tigri muşcat de ei pînă şi de suflet. Vezi, că acum cînd în economia de piaţă toate lucrurile sînt dispropoţionate, vampirizate să nu-mi descrii sînii ca ca şi cînd ar fi două baloane la care nu poţi să le pui diagnostic cum se întîmplă cu femeile din organizaţiile de profil de la partide. Să nu-mi zugrăveşti picioarele ca fiind aşa de înalte ca impozitele stabilite de guvern, să nu-mi spui că din cauza lipsei de imaginaţie mi s-au lăsat fesele cum se întîmplă doamnelor de la putere secătuite de muncă.  Niciodată nu mi s-a întîmplat ca o doamnă, rudă cu mareele mării, să se ascundă în versurile mele, dorind să fie fecundată. Niciodată nici o femeie nu mi-a spus; nu te duce la mama mea să o întrebi dacă atunci cînd era tînără avea acelaşi har ca şi mine, de a face din bărbaţii nişte soldaţi învinşi de iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu