duminică, 21 aprilie 2013

Românii după ce învăţă alfabetul compun prima înjurătură

Am început să redactez înjurături înainte de electrificarea satelor, de apariţia primei autostrăzi sau de distribuţia penicilinei prin farmacii. Folosirea acestor imprecaţii îmi producea poftă de mîncare şi îmi regla metabolismul meu provincial, dar avea şi efectul unor substanţe folosite în scop terapeutic de a-mi răcori sufletul de atîtea suferinţe. 
Primele înjurături cu normele de aplicare ataşate şi cîteva îndrumări estetice le-am scris împotriva popoarelor migratoare care îşi trecuse în constituţia lor scrisă pe piei de cai jurămîntul de a ne fura Limba Română. După aceea invectivele mele s-au adresat împăraţilor şi regilor care invetariau graniţele ţării mele ori de cîte ori aveau loc în familiile încoronate evenimente matrimoniale. 
Nu folosesc decît cuvinte necredincioase, folosite de şomeri şi au în compoziţia lor praf de puşcă, puţină moarte şi scuipat. Cînd se va scrie vreodată o istorie critică a înjurăturilor folosite pe teritoriul ţării noastre, poate se apucă chiar domnul Nicolae Manolescu că tot nu a fost primit în  Academia Română, vreau să mă clasez pe locul doi că pe primul loc se vor clasa categoric cei douăzeci de milioane de locuitori care au deprins folosirea cuvintelor. 
Înjurăturile pot fi de unică folosinţă cum ar fi cele adresate politicienilor ce provoacă eclipse de soare ce duc la încărunţirea părului femeilor de pe picioare şi scăderea producţiei agricole, dar şi înjurături ce pot fi lecturate în fiecare dimineaţă şi pe care te hotărăşti greu să o alegi din sutele de stuaţii în care eşti umilit, furat, respins, interzis, amendat, verificat sau pur şi simplu măscărit de alţii. Sudalmele compuse de mine se pot folosi şi în rai şi în iad numai că o dată îl invoci pe Dumnezeu şi altă dată pe Diavol, aşa se şi explică globalizarea acestora asemănătoare bioxidului de carbon pe planetă. 
Unele din înjurăturile mele au devenit ca nişte aforisme negative geniale cu efect energetic. Cînd m-au trecut în şomaj, motivîndu-se că am absolvit două facultăţi şi-mi voi găsi mult mai uşor de lucru în Spania pentru că ştiu să fac comparaţii între căpşuni şi sfîrcurile femeilor, l-am înjurat pe director şi partidul care îi susţine inteligenţa de i-a scăzut virilitatea  cu optzeci la sută. Unui parlamentar din colegiul meu care a propus un amendament la Legea Educaţiei, în sensul că băieţii pot intra fără examen în facultăţi dacă au sperma parfumată, iar fetele vor avea acelaşi tratament educaţional dacă li se potriveşte sutienul Mariei Tereza, i-am adresat o injurătură cu puţină filozofie în ea, încît din cauza concentrării i-au rămas mînecile de la camăşă scurte şi a fost liber la mîini să îşi provoace zece orgasme de elefant. Am un orar de înjurături, într-o zi îi înjur pe cei ce ne-au făcut să stăm excitaţi douăzeci de ani ca să ne poată  fura şi şireturile de la pantofi, în altă zi îi înjur pe cei care îmbată în fiecare seară judecătorii şi a doua zi dau verdicte de tarabă, precum că acest popor a fost sărăcit prin imprudenţă. Acum scriu la o înjurătură cu o prefaţa compusă din citatele de pe pereţii toaletelor publice în care clasa politică va fi exilată în grajduri pentru a putea fi mai uşor violată de măgari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu