miercuri, 24 aprilie 2013

Personajele cărţilor păzesc mai bine istoria decît cei ce pun cuvintele să facă striptis

După ce am descoperit că Adam şi Eva au fost doi tineri locuitori ai continentului Atlantida, ce îşi duceau viaţa împreună pe o stradă liniştită dintr-un sat înfloritor, am ajuns în centrul atenţiei creştine. Astă vară, în timp ce făceam un reportaj pe litoral despre ultimul român ce văzuse flota ţării navigînd în apele Mării Negre am găsit o sticlă de cuarţ îngropată în nisip cu acest mesajul scris pe papirus înaite ca misteriosul continent să se scufunde. Ca să nu divulg secretele despre cum s-au salvat Adam şi Eva de la înec, despre adîncimea la care se află Atlantida în apele oceanului, statul dorea să-mi angajeze o firmă de pază. Aşa cum îmi planific nefericirile, suferinţele, umbrele, îmi propun să mai descopăr şi alte lucruri importante şi să dezleg o serie de mistere. Probabil cei de la putere sînt interesaţi de păstrarea acestor secrete pe care le deţin. Nu le-am spus că urmează să descopăr o tehnologie de a face din scamele scututate de pe şefi, ciorapi care să ne ferească de monotonie ori mănuşi cu care să ne protejăm cînd tragem sertarele cu dicursuri neoplazice al politicienilor. Sînt pe punctul de a finaliza combinaţia chimică a unei creme de şters conştiinţe, o brichetă care tuşeşte atît de tare că fumătorii rămîn înspăimîntaţi, un aparat de produs o oboseală dulce cum este aceea care te inundă după ce faci dragoste. Aceste invenţii ale mele care ar aduce  ţării cantităţi de valută imense, dacă între timp nu le fură cineva trebuiau protejate în ideea guvernanţilor. I-am informat, printr-o maşină a salvarii pentru că aceste utilaje de învins boli  îmi dau siguranţă, că nu voi accepta nici un fel protecţie din partea Republicii Capitaliste România. Pe mine are cine să mă apere, am milioane de personaje în biblioteca mea, de la muncitori necalificaţi care şterg de praf tancurile şi rachetele intercontinetale pînă la generali de armată, preşedinţii de ţări sau împăraţi. Am sute de romane cu eroi medici care în cazul unui atac chimic sau radioactiv îmi vor da o pastilă şi voi deveni imun. Sînt şi disfuncţionalităţi, atentatele cu perne din dormitoare uneori produc dureri şi nu plăceri, spălatul gîştelor albe cu ariel unii îl cataloghează ca o pregătire de luptă cu submarine, dar în principiu trupe care au luptat în romanul "Război şi pace" încă îmi sînt loiale, stau cuminţi în bibliotecă aşteptînd semnalul de începere a luptei.  Alteori cîte un autor de nuvele uită cîte un personaj în baie pînă la finele acţiunii. Un scriitor cunoscut a trimis un tînăr între coapsele unei profesioniste şi l-a lăsat în activitate pînă primăvara viitoare cînd a avut nevoie de el să aprindă  florile unui cireş. Pentru că eroii din cărţi nu îmbătrînesc niciodata, nu schimbă partidele, îşi asumă responsabilitatea războaielor, declară că sărăcia pe aceste meleaguri a fost de-a pururi o costantă a existenţei, nu din interes şi mai ales dintr-o slăbiciune umană aş vrea să fiu fratele lor din viitor. Timpul personajelor se dilată, dar comunicarea cu noi se împuţinează. Sînt optimist, mă simt mai protejat de personajele celebre ale cărţilor lumii, decît cei de azi care nu recunosc în ruptul capului că au devenit vidanjori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu