marți, 9 aprilie 2013

Mătreaţa este un lucru perfect inutil prin care omul se împuţinează

Politicienii nu fac mătreaţă pentru că vorbele nerostite, ţinute în întuneric şi adevărurile amînate, nu favorizează apariţia dermatitei seboreice. Este o trăire îngenioasă, protectoare a puterii şi niciodată nu  o să găseşti în spatele uşilor închise sau în palatele unde se dezvoltă viruşii crizei vreun semn compromiţător. Primul pas în acurateţea unui furt îl reprezintă eradicarea mătreţii. Ştiind cît este patria de politicoasă şi ascultătoare mi-am făcut griji deosebite cînd am văzut un rus sub Arcul de Triumf ,degajînd un miros de săpun franţuzesc, ce simula o indiferenţă diplomatică şi fără nici un dram de mătreaţă pe guler. Şi eu am un costum croit din tăcere, dar al lui era dintr-o tăcere purificată prin cruzimea istoriei. Ca să fiu împăcat în inima mea am făcut totuşi o reclamaţie scrisă către comandamentul NATO, prin care demonstram cu imagini luate din satelit că nu are mătreaţă şi haina este confecţionată dintr-un material primejdios.
Cînd am găsit eu primele urme de mătreaţă la mine acasă am devenit suspicios. Bărbaţii din poza de deasupra pernei nu puteau face mătreaţă tocmai acum primăvara, vîntul nu era aşa de prost să aducă mătreaţa după străzi la mine în dormitor că să îl cred un nespălat. Mătreaţă de la mine nu putea fi pentru că eu am mătreaţă de intelectual. Mătreaţa mea seamănă cu o coală de scris A4 în miniatură, cînd nu am hîrtie scriu pe aceste pătrăţele minuscule de piele. Mătreaţa conspirativă pe care am găsit-o în pat are forma franjurată, dovadă că eventualul suspect dansează mai mult decît doarme. Doamna a negat orişice complicitate cu descuamarea masculină. Eu observasem că gravitaţia ei interioară se micşorase alarmant de mult, părea o groapă cu diametre neegale ce nu mai producea nici un fel de emoţie şi mister. Nu îşi mai făcea publicitate prin cameră nici la sfîrcuri, nici la fese, avea în ea o oboseală lăuntrică ce nu mai favoriza fantezia şi inspiraţia, iar pizdăritul devenise o activitate de contrabandă. Statutul iubirii fusese deteriorat, paşii îi fusese revizuiţi, accepta din ce în ce mai puţin soare între picioare, uita pe unde este şi se aşeza cu fundul pe cele mai frumoase idei ale mele. Tranziţia de la starea de repaos la starea de răsturnată avea loc într-un timp destul de scurt. Inventase străzi fictive prin carnea ei, motivînd că la noi în oraş bărbaţii suferă de insomnie şi te trezeşti cu ei pe unde nu te aştepţi. Nu-şi mai scria dorinţele cu cerneală simpatică pe burtă al căror înţeles ieşea la iveală după ce mîinile mele îi ridica temperatura pielii pînă îşi făceau apariţia literele erotice ce îmi descriau mesajul.  Nu-şi mai lăsa sînii să fie abuzaţi de metafore şi nici mişcaţi cu ajutorul telecomenzii, amprentele mele alunecau pe trupul ei ca pe un cub de gheaţă. Nici nu mi-a trecut prin cap că mătreaţa poate fi un act de comunicare, asemenea solzilor de dinozaur, informaţia de data aceasta, fiind înregistrată pe un CD epidermic. Doamna ce parcase clandestin în mine, aidoma unui regim politic, a  plecat fără să se mai uite în oglinda retrovizoare. Am bănuit că viaţa ei nu va mai intra în coliziune, decît cu politicieni care îşi serbează celebritatea prin lipsa mătreţii. Mătreaţa este o eroare biologică a capului fără că trupul nostru să depună vreun efort şi apare cînd se schimbă regimul politic la bărbaţi şi cînd li se închid conturile în bănci la femei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu