luni, 29 aprilie 2013

La ecograf nu se vede şi patriotismul

Am observat că mi s-au dereglat toate simţurile, emoţiile erau stînjenite pentru că arătau eronat fenomenele din jurul meu. În urmă cu cîteva zile m-am uitat pe cadranul cu adrese unde se oprise  acul inimii şi îmi indica; femeie, un metru şaptezeci şi cici de cetimetrii, intelectuală şi fără frica de Dumnezeu. Am luat repede nişte versuri de Ovidiu Genaru să-i recit în loc de preludiu şi am alergat la punctul dat de coordonatele  longitudine  şi cea latitudine  însă GPS-ul dragostei m-a dus la un adăpost antiatomic. Nu puteam să înaintez în viaţă cu simţurile aşa vraişte, îmi era teamă ca nebunia asta să nu-mi contamineze şi la hainele şi am luat decizia să mă  prezint de urgenţă la un ecograf să se uite cineva în mine. Poate cineva îmi corectează metabolismul meu provincial să mă readaptez lumii capitaliste. După un timp, constatînd că domnişoara cu aparatul de văzut în oameni nu scote un cuvînt, fiind preocupată de numărul mare de aluniţe de pe corpul meu ce sînt mai numeroase decît satele neelectrificate din România, am început să o întreb eu; "Ia vedeţi, biografia mea are ceva impurităţi, sînt trecuţi şi copiii din flori din familia mea, se vede cum tatăl meu a evadat de trei ori din puşcăriile comuniste ca să ajungă din nou în puşcăria unei pensii de mizerie?": Domnişoara nu dădea nici un semn că ar dori să-mi răspundă şi m-am gîndit, într-o primă fază, să nu fiu recalcitrant mai ales că la urechi avea nişte căsti mari şi am bănuit că nu mă aude. În schimb cu un ton mai ridicat am continuat să întreb dacă nu se vede pe televizorul la care privea cu insistenţă vreun eveniment istoric, codul meu numeric, dacă trombocitele mi-a invadat viitorul, dacă amintirile mele merg în scaune cu rotile. Eram curios dacă se vede în mine un drum neasfaltat ce duce către stele sau este numai dîră de fum recomandată călduros de poliţia rutieră ca să nu vadă nimeni accidentul mortal pe care urmează să-l am. Se zăreşte în mine vreun port la mare, vreo flotă, vreun submarin care să îmi care idealurile pe un alt continent că la noi în ţară nu mai sînt în siguranţă, visele au fost ucise în camerele de gazare ale partidelor. Se observă vreo pasăre ce are la gît ecusonul de translator? Priviţi mai atent, în cuvintele mele s-a mutat vreo femeie sau măcar a încercat să îşi facă viză de flotant? Adevărul din mine pe care-l flutur în tot universul a devenit ateu, tot hazardul stabileşte ierarhia durerilor, la întîlnirile cu cititorii vin şi lanurile pline de maci incendiari? Domnişoară, uitaţi-vă mai atent dacă am ceva mesaje scrise pe inimă de aici de Terra sau din altă constelaţie, dacă am ceva recomandări din partea cerului pentru supravieţuire cum ar fi colaci de salvare sau măşti de gaze. Vedeţi pe acolo vreo cheie  ruginită cu care să descui paradisul, a început să-mi crească în interior aripile promise de tinereţe, a rămas  vreo vînătaie, vreo umflătură de cînd am fost rupt de copilărie.  După ce şi-a dat căştile jos doctoriţa mi-a spus că nu-i nici o dezordine în mine, punctele cardinale sînt la locul lor, numai magnetismul mi-a scăzut în intensitate, dar nu-i nimic grav. Nu se poate, zic eu revoltat, am să fac o reclamaţie la Colegiul Naţional al Medicilor, înseamnă că acesta nu este trupul meu.

Un comentariu: