sâmbătă, 6 aprilie 2013

Curăţenia din noi mereu rămîne neisprăvită

Trebuie să fac curat în mine, s-a schimbat regimul politic, pe cel vechi trebuie să-l dau afară din cuvinte şi din memorie. În artere mi s-a adunat prea mult praf cosmic, frunzele de astă toamnă alergate de vînt prin sufletul meu au început să scoată fum. Ciornele pe care am încercat să descriu străzile din inima mea ca dimineţile să nu greşească drumul sînt aruncate peste tot. Scrisori nedesfăcute aşteaptă în bibliotecă mea cu păr să le citesc, dar ştiu ce informaţii deţin după ce am studiat cîteva zeci. Sînt ameninţat cu amenda sau şcoala de corecţie să-i repartizez singurătăţii un teren intravilan lîngă  inimă să-şi construiască o piramidă. Cînd am expropriat stările de melancolie, care erau gata să-şi dea viaţa numai  să nu plece din mine, am fost obligat să apelez la o unitate militară compusă din femei cu chiloţi şi ciorapi negri, camuflaj erotic, însă în încăierarea care a avut loc, războinicele au scăpat peste tot rujuri, deodorante, cartuşe cu parfumuri. Am încercat să iau o firmă de specialitate să-mi facă curat în  spaţiul pe care îl deţine numele meu, în sentimente, în amintiri, în malformaţiile îndoielilor mele, dar voiau să fac contract cu moartea, ea, avînd cele mai bune materiale de curăţenie din univers. SRL-ul acesta mi-a cerut să-i plătesc anticipat cu o parte din auz, cu cîţiva centimetrii de vedere, cu o tuse mai hodorogită. La un moment dat am fost tentant să închei un contract proforma cu moartea, din cîte ştiam eu era al doilea după cel de la naştere, dar cînd a deschis gura învineţită de calambururi şi mi-a spus că acest contract de curăţenie pentru suprafeţele din  provinciile mele interioare, nu este legal pînă nu fac o plată şi  în virilitate. În acel moment m-a inundat o emoţie expansionistă şi am rupt contractul. Nu ştia nimeni că îmi propusesem, mai de mult, ca atunci cînd voi intra eu în iad, că toate locurile din rai au fost deja cumpărate de parlamentari, să intru ca un descendent al lui Brîncuşi, mulţumit că a avut curajul să propună modificarea formei continentelor. M-am apucat singur să mătur prin mine cum mai fac uneori în cîte unui poem  vizitat de îngeri. Uneori nici nu ne dăm seama cît gunoi se adună în noi, nu simţim că vin unii tiptil, tiptil, cînd noi visăm şi toată murdăria din ei o abandonează în noi ca şi cum ar fi un gest de fidelitate, aidoma unui succes al neruşinării. Printre aceste resturi fără valoare astrală am găsit şi pagini din cărţile ale lui Tony Perrottet; "Părţile intime a lui Napoleon Bonaparte", "Jocurile olimpice în pielea goală" şi m-a prins nostalgie istorică. Alte popoare cum sînt americani au cumpărat la licitaţie părţi din corpul lui Napoleon prin Dr. John K. Lattimer, iar noi îi livrăm morţii, chiar pe cei care ne-au condus. Colţuri de stele căzătoare, zboruri frînte, tristeţi nealterabile, bilete de avion către oraşe pierdute, vapoare asmatice pline cu vise le-am aruncat în neant. Nu că aş da voie sanepidului să-mi controleze curăţenia din inimă şi idei, dar poate vreo doamnă tînără vrea să se mute în mine cu micile ei obiceiuri casnice şi să-mi spună; "Să-ţi fie ruşine, ai măturat şi îmbrăţişările pe care le lăsasem în tine."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu