luni, 18 martie 2013

Un gol neplanificat

În trupul tău urlă feline flămînde şi dacă nu le hrăneşti cu dragoste la timp simţurile tale pot da erori, nu se mai pot exprima profilactic. Pentru mine dragostea este ceva all inclusivese şi nu o să îmbătrînesc aşteptînd ca asistentele medicale ale toamnei să-ţi îmblînzească climatul din artere ca să îţi dai jos ciorapi. Voi supune la vot dacă să intru sa nu în inima ta. Juraţii care vor avea drept de vot sînt, gura, părul, mîinile, sînii, gîtul şi coapsele. Dacă se va vota favorabil voi avea dreptul să intru gratuit în tine, să aprind stelele, să-ţi finisez inocenţa. Pentru că am înlocuit o lume unde fîlfîiam zadarnic din aripi şi visele noastre erau considerate ca nişte legiuni străine cu o altă lume unde democraţia are şliţ totul trebuie supus la vot. Dacă nu supui la vot că ai un ideal, cum am avut eu toată viaţa apusul de soare, punerea lui în practică va fi considerat de unii neconstituţional. Spre exemplu, eu am propus ca să fie linii de tramvai numai pentru babe, motivînd că în aceste femei tăcerea are nişte maniere de intimidează moartea, iar umbrele ce li s-au adunat ca un fum în celule nu mai încap în ele şi dau pe afară, unele chiar miros a acid sulfuric. Văzînd cum oamenii îşi trag unii altora scaunul, am propus ca cei cu demnităţi publice şi cei ce depăşesc cu salariile bunul simţ să-şi desfăşoare activitatea în picioare. Se face o economie de scaune imensă, dar şi de curent electric pentru că scaunele celor menţionaţi mai sus sînt prevăzute cu instalaţii de încălzire pe partea unde omul ia contact cu lemnul.  Aleşii poporului nu a votat. Mai întîi trebuie să ne adresăm consiliului de întîmpinare al primăverii să dea un aviz, apoi contestaţiile făcute numerelor de la pantofi de către opoziţie să fie analizate de curtea constituţională şi de-abia după aceea se vor relua discuţiile. Pentru că la mine sentimentele dau în clocot de  mi se înroşesc şi tălpile de multe ori încalc normele de conduită şi chiar drepturile omului. Cîte odată menţin presiunea atmosferică ridicată în cartier şi suferinţele oamenilor devin diletante, numai să pot stabili linia aeriană adecvată a sînilor ei şi pentru a nu demola cu şoldurile luminile din aeroporturi sau vitrinele cu promisiuni. Altă dată cînd cobor în trecut să-mi aranjez arhiva amintirilor şi trec cu cîte o femeie pe lîngă statuia din faţa primăriei reprezentînd setea de glorie a poporului român, statuii i se măreşte tensiunea peste optusprezece cu nouă şi nu mă duc să-i cumpăr aspacardin ceea ce pentru unii înseamnă încălcarea drepturilor omului. Aşa sînt eu, cînd supun la vot cînd nu supun, la mine spontaneitatea reprezintă nobleţea prezentului. Acum după ce am văzut că toată lumea îşi face buzunare la spatele pantalonilor sau al fustelor ca să îşi ascundă necazurile, cînd îşi iau eşantioane din fiecare speranţă în fiole imperfecte să vadă dacă şi  microbii au devenit tîlhari îmi vine să păşesc în acest gol imens şi neplanificat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu