miercuri, 20 martie 2013

Sînt ca un Papă care caută parola de a intra în extaz

Sînt la vîrsta meteoriţilor care încep să cadă pentru a scutura roua de pe trandafiri. Am un excedent de vise atît de mare că aş putea salva orişice ţară unde deficitul bugetar  trage oamenii pe roată. Le-am spus că sînt obişnuit să locuiesc cu frigul, i-am informat că lacrimile mele au devenit agresive din cauza sărăciei, dar nu m-au crezut, spunîndu-mi că nu fac destul zgomot cînd o femeie mă aduce în extaz. Sînt la vîrsta cînd în carnea mea poţi ascunde tot cerul fără să se simtă lipsa lui sau stelele să perceapă vreo durere că le-am schimbat poziţia cum se întîmplă uneori unor doamne. Eu pot dintr-un surîs să reconstitui o femeie fugită în lume pentru că limbajul trupului ei nu a fost recunoscut oficial ca principal instrument de comunicare pe pămînt de către filologi. S-au găsit astfel de înscrisuri prin peşteri în care trupul femeilor descriau răsăritul de soare, era  schiţat somnul sub forma unui bărbat şi al unei femei culcaţi în lanuri de maci. Deşi săruturile desenate pe papirus erau experimente ale cunoaşterii fără   recompense, savanţii literari au spus că această formă de limbaj este un experiment de cîteva milenii şi mai trebuie exersat cîteva secole bune pentru a fi recunoscută ca limbă mondială a iubirii. Am atîţia ani, încît mitingurile împotriva singurătăţii au devenit specialitatea mea. În fiecare seară dau petreceri cu femei divorţate, meditez în jacuzzi despre trădările de ţară şi îmi invit numai prietenii care ştiu să calculeze volumul paharelor dintr-o privire. Oamenii trebuie mereu să aibă o preocupare, să nu fie singuri, să le spui numai ce vor să audă, altfel intră la bănuieli şi li se pare că existenţa lor a fost violată. Dacă vreau să văd cum evoluează lumea închiriez singur un cinematograf, dau actriţele jos de pe ecran şi pentru că ştiu că dragostea reprezintă promotorul evoluţiei umane le rog să-mi arate ultimele poziţii descoperite de cunoscători în materie de sex. Ar fi o laşitate din partea mea să mimez interesul faţă de Goethe care spune "Cine nu iubeşte este nevoit să înveţe să linguşească" şi să mă prefac că nu mă interesează noutăţile în materie de dragoste şi  de practicant  educat al acesteia. Nu ştiu la ce m-ar ajuta să cunosc modul de preparare a sute de feluri de mîncare specifice fiecărei ţări în parte şi să nu ştiu singura formula eclatantă a iubirii prin care înseninează viitorul şi adevărul devine generos. Sînt la vîrsta la care ştiu cu siguranţă că partidul aflat la putere înainte de a se apuca de guvernare îşi însuşeşte ghicitul în cafea pentru a deprinde inexprimabilul din destinul oamenilor şi pentru a răscoli cu indoiala drumul pe care aceştia o vor apucă. Sînt la vîrsta cînd nu mai pot aştepta pe trepte, am o durere chimică în tălpi, poate şi din cauză că toata viaţa mea am coborît. Pot strivi noaptea cu pieptul pînă ajung lîngă pielea ei. Nu mai pot lăsa soarele să se urce pe policlinici şi spitale ca apoi să aud că politicienii se preocupă de durerea oamenilor cu căldură. La această vîrstă umbra mea nu se mai udă decît cu vin, nu încercaţi cu apă sau agheasmă, nu mai încercaţi să mă faceţi din mine o caricatură de capitalist oferindu-mi afacerea secolului, spălatul morţilor pe dinţi. Sînt la vîrsta la care cînd vreau să mă duc la o femeie trebuie să fiu primit ca un Papă.

Un comentariu:

  1. Si cam la ce varsta esti? Ca asa cum o descrii eu par sa fi trecut de mult de aceasta...

    RăspundețiȘtergere