miercuri, 27 martie 2013

Memoria gunoaielor

În fiecare dimineaţă cînd trec spre casă văd oficialităţile de la primărie vizitînd gunoaiele. Sînt analizate cu mare atenţie ca şi cînd în aceste resturi ar fi scrisă istoria murdară a oraşului. Primarul păşeşte încet printre gunoaie şi după cîte văd pare mulţumit că azi nu a găsit nici un mort printre gunoaie. Unii dintre noi au o conştiinţă a gunoaielor foarte profundă. De fapt sărăcia ce viscoleşte pe străzi a făcut ca şi cantităţile de gunoi să fi avut un proces de diminuare accentuat. Dacă înainte cel mai credibil sondaj de opinie privind standardul de viaţă îl puteai descifra la ghena de gunoi acum este mai mult un spectacol pe care îl dau locatari zi de zi viyit]nd-o. În faţa primarului era un carton de dimensiunea unei coperţi de carte pe care scria cu creion chimic; "Facem masaj domnilor cu spatele lat în prezenţa icoanei Mariei Tereza." La doi metrii mai înainte un alt anunţ scris cu vopsea roşie; "Scoatem din bărbaţi şi femei cu ajutorul magiei albe, gelozia, ambiţia şi egoismul. Clienţii noştri pentru a fi siguri că s-au vindecat îşi pot testa fericirea imediat, în saloanele unde se execută tratamentul. Certificatul de garanţie îl reprezintă posibilitatea benevolă a pacienţilor de a lăsa o femeie însărcinată." Dacă numerotarea caselor din oraş şi descoperirea perdelor a făcut să nu se mai încurce ziua cu noaptea şi a introdus o rînduială în aşternuturi, apariţia unor puncte fixe de depozitare a gunoaielor a dus la deblocarea relaţiilor dintre oameni. Chiar şi azi cînd ştiinţa a pătruns în toate meandrele activităţii umane, că mai are un pic să determine o cărămodă să fie fericită în locul nostru, cînd telefonul mobil, internetul, aparatele de supraveghere de la distanţă, se mai folosesc metode medievale pentru a stabili ora de întîlnire dintre indrăgostiţi, fără teama de a fi interceptaţi, filmaţi, folosindu-se gunoiul ca un pretext de salvare a iubirii. Am cunoscut o doamna care la cinci minute după ce pleca soţul, rupea repede cîteva ziare în găleata de gunoi îşi aranja eul după ultimele metode cosmetice şi pornea către ghena de gunoi. Acesta era semnul prin care îl anunţa pe tînărul de la etajul trei că este liberă şi pregătită să descifreze melodia intimităţii. Nimeni nu prelucra această informaţie, nimeni nu lua temperatura fierbinte din jurul ei. Era o parolă şi un instrument de bruiaj fastuos. Întotdeauna iubirea s-a folosit de descoperirile omului ca şi cînd acestea au fost puse în circulaţie mondială pentru salvarea ei. Alte femei reuşeau să dea veşti iubiţilor ca în vremuri de război, trăgeau perdeaua spre partea cu dormitorul, puneau rufele la ucat pe balcoane legînd mînecile cămăşilor sau scoteau o păpuşă la fereastră cu picioarele desfăcute. După ce primarul a luat anunţul cu "masajul" şi l-a băgat în buzunar i-a şoptit unui colaborator;"Bine că nu-i nici o viaţă aruncată la gunoi astăzi că ieri erau cu zecile". Pe foarte mulţi oameni nu i-am cunoaşte aşa de bine, decît după felul de gunoi pe care sînt în stare să îl producă.

Un comentariu:

  1. Ma intriga poza, chiar ai senzatia ca sub mormanul de gunoi ai putea da peste un "corpus", asa pare de vechi! Si-mi place panseul de la coada..intr-adevar pe oameni ii caracterizeaza gunoiul!

    RăspundețiȘtergere