marți, 12 martie 2013

Inimă de balenă

Am hotărît să mă revolt împotriva mea aşa cum o fac şi cuvintele cînd nu mai vor să aducă privelişti proaspete în poeme. Stau în mine şi zac toată ziua ca un bolnav de democraţie. Măcar să vină cineva de la comitetul de organizare a revoluţiilor şi să-mi spună că nu va mai avea loc niciuna în următorii o sută de ani ca să ştiu să merg la primărie şi să-mi scot adeverinţă de cerşetor pentru a mă bucara de toate drepturile stabilite de constituţie. Am făcut ucenicie la profesorul meu de matematică ieşit la pensie şi am costatat că în capitalism există şi toleranţă pentru cerşetori. Spre exemplu, cerşetorii nu dau chitanţe cînd primesc ceva bani de la trecători şi nu dau nici rest. Cred că este filozofia de bază a statului român capitalist, interzicerea chitanţelor pe întreg teritoriul. Mai este şi un alt impediment la noi, circulă fel de fel de bani, unii sînt inscripţionaţi numai pe o parte, alţii sînt bani fricoşi şi nu-ţi permit să pui mîna pe ei. Cînd se fac delapidări masive, în văzul tuturor, se folosesc monede specifice cum este acum cu vînzarea CFR-ului. Sînt bani ce au montaţi pe ei sirene ce scot un sunet ascuţit şi bani care nu ştiu, decît să şoptească şi circulă numai pe întuneric. Cînd tocmai îmi luasem postul în primire de bibliotecar la adăpostul de cîini de lîngă Ploieşti (mai prost plătit decît un cerşetor cu post fix lîngă prefectură) a venit în control un inspector pe care îl ştiam din vedere, pînă să se înscrie în partid schimba valută în faţa cinematografului şi mi-a zis; "Lasă-l pe Francois Villon, pe care îl citeşti că nu au auzit cîinii de el. Tu eşti omul de tip nou, omul hrănit de capitalism şi ca atare trebuie să te comporţi occidental. Nu trebuie să miroşi a transpiraţie şi să ai mustăţi ca ale lui Salvador Dali la subraţ, respiraţia să îţi fie răcoroasă ca o dimineaţă ce coboară pe lacurile din Elveţia şi să nu mai încerci să adaugi ceva omului cum ar fi învierea că ne faci de rîs pe străzile Parisului. La pantaloni să ai două şliţuri, dintre care unul pentru vorbitor, să ai pantofi cu scîrţ, cămaşa să aibă culorile tricolorului, iar chiloţii să fie cu dipozitiv de  traducere în toate limbile pămîntului". Îl priveam pe valutistul din faţa mea şi mă gîndeam că niciodată nu ştiu cît să scad dintr-un om ca să rămînă numai mizeria aşa cum fundul femeilor care pentru mine este un tărîm misterios nu o să-l cunosc niciodată în profunzime. Cîndva legam portativele cu note ale privighetorilor cu curcubee şi făceam audiţii în pieţele publice,  acum îmi doresc să mă operez şi în locul inimii mele să mi se pună una de balenă în care să încapă tot capitalismul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu