duminică, 3 martie 2013

Fata primarului

Pentru că iubirea este munca mea vechimea în activitate mi-o ţin cei de la serviciul de resurse umane din cadrul primăriei unde în atribuţiile lor de serviciu, pe lîngă evidenţa celor îndrăgostiţi din oraş, au şi obligaţia de a  interpreta răsăritul şi de a-i prezenta primarului un raport scris. În fiecare zi, proaspăt ras, cu hainele noi din material zburător ca să mă recunoască podurile construite din raze de lună, cu pantofii de care mă pot descălţa cu telecomanda mă prezint la serviciu, serios şi cu simţurile disciplinate. Cînd am cunoscut-o pe domnişoara A. nu ştiam că este fata primarului, deşi cînd m-a luat de mînă am văzut că s-a limpezit văzduhul şi străzile au devenit lizibile. Primul lucru care m-a întrebat a fost dacă mi-am plătit taxele şi impozitele ceea ce se vedea de la distanţă că era profund influienţată de educaţia primită acasă. Probabil că tatăl său i-a zis; " Vezi să nu te încurci cu vreun evazionist, cu cineva care nu-şi plăteşte taxele la zi, fură borduri şi capacele de la canalizare sau aruncă gunoiul peste tot". Plata dărilor către stat o efectuam la timp şi cu ceva mărunţiş în plus pentru că le măresc zilnic, eram un cetăţean model, numai că suma de plată pentru producţia de vise şi imaginaţie erau imense, nu aveam cum să le achit nici dacă aş fi transformat în bani frunzele pe care mă iscălesc în fiecare primăvara. Ulterior mi-a povestit cum s-a transferat pe la mai multe universităţi în funcţie de necesităţile oraşului. Cînd trebuia aprobat Planul urbanistic general al oraşului a dat examen de admitere la Arhitectură, cînd urma să se construiască un cartier de locuinţe la marginea oraşului a plecat de la Arhitectură şi a fost admisă la Construcţii. Mai trecuse pe la Finanţe şi Drept după cum cereau priorităţile urbei. Aşa o fi în capitalism, mă gîndeam, dar ce fac copiii primarilor înscrişi la facultatea de Zootehnie sau la Academia Militară. Se pregătesc în funcţie de animalele pe care le au pe teritoriul comunei sau îşi însuşesc numai tipul de muniţie în funcţie de adversarii politici. Chiar dacă era fata primarului ţi trecuse prin atîtea procese pedagogice, inima ei era foarte încăpătoare, aproape mai mare decît oraşul, corpul îi era un har cu rochie scurtă. Echinocţiul de primăvară avea loc în zîmbetul ei şi era o poezie cu versuri astronomice şi geometrice. Dacă mureai de curiozitate să cunoşti un orizont de tip capitalist, în ochii ei puteai urmări cum acesta se arcuieşte exuberant peste o ambianţă marină. Degetele ei prudente, chiar dacă nu văd, te ard ca un rug de trandafiri. Trupul ei este tulbure de o iubire vestică, tip NATO. Gura ei ca o gravură a dimineţii privită dintr-un anumit unghi părea o ştampilă mică de lumină. O simţeam ca pe un oraş cu sîni, cu fese, cu buze. Voiam să o rog să mă oficializeze cu gura să nu mai umblu ca un anonim pe străzi, dar într-un moment de inspiraţie i-am zis; " Nu vrei să mă faci cetăţean de onoare al trupului tău?".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu