miercuri, 13 februarie 2013

Microfonul

De cîte ori mergeam la un miting mă emoţionam. Era de ajuns că vreo femeie să mă privească mai insistent că mă deocheam imediat. Evaluam cu atenţie relieful unde avea loc întîlnirea, ce catastrofe au avut loc în ultima sută de ani şi dacă stejarii din împrejurimi devenit vreo dată sclavi. Îmi luam toate măsurile de informare necesare că din neatenţie poţi muri, mai ales că nu ştii un loc în care să te ascunzi.
Localitatea Drăgăneşti, unde urma să aibă loc mitingul, este ca o nuvelă necitită. De ce să te străduieşti să scoţi cuvintele la mal să înţelegi cu ce compustibil funcţionează personajele cînd poţi spune; e un text ilizibil şi nu poate fi citit decît în oglindă. Aici locuiesc oameni care vorbesc fără ocolişuri, curajoşi cu un secret al memoriei nedivulgat de secole. Poate şi pentru că nu curgea nici un rîu prin apropiere care să le fure din fantezie şi transparenţă.
Era ziua Europei. Trebuia sărbătorită cu fast să vadă toată lumea că lumina pe care o întrebuinţăm la bucătărie, la plantatul sfeclei de zahăr provine de pe Champs Elysees. Peste trei săptămîni urmau şi alegerile locale şi toată clasa politică voia să fie văzută, auzită, pipăită cum vrea Lenuţa cînd este în baie. Toţi voiau să micşoreze distanţa astronomică dintre ei şi alegători. Erau grăbiţi să demostreze că nu faptele lor trecute ne-au spart arcadele, ne-au ciobit chiuvetele în care plîngeam. Acestă demolare a speranţelor noastre a fost opera unor indivizi necunoscuţi scăpaţi de la psihiatrie.
După discursurile politice maica Anghelina urmează să împartă cîte doi mici şi o sticlă de bere fiecărui participant. Acest festin este o motivaţie puternică, pentru locuitorii din împrejurimi, să abandoneze plugurile, sapele şi să participe la sărbătoarea valahă.
Toţi stîlpi de jur-împrejurul perimetrului erau ornate cu difuzoare de mare capacitate ca discursurile invitaţilor să rămănă încrustate în pielea participanţilor. Cred că erau două trei mii oameni, aşteptînd indulgenţi apariţia protagoniştilor pe scena improvizată. Din senin s-a auzit un scîrţîit prelung în difuzoare şi după o pauză de cîteva minute vorbe disparate erau aruncate peste mulţime.
-Eu vorbesc, primul.
-Nu, primarul deschide şedinţa. Te rog, nu o lungi cu ziua Europei că nu-i interesează pe ţăranii ăştia.
-Aveţi cîte două, trei minute fiecare, că nu o să şcolarizaţi, acum, adunătura asta de proşti.
La auzul acestor cuvinte s-a făcut o linişte de mormînt. Toţi viitorii alegători s-au întors cu faţa spre scenă unde politicienii aşteptau grupaţi să-şi înceapă peroraţiile.
-Să nu vorbească nimeni dintre ţărani, că le miros cuvintele a bălegar. Dă-i în mă-sa, au venit la mici nu la discursuri.
Cînd participanţii au auzit şi ultimile denigrări la adresa lor, au început să fluiere ,să ţipe şi ca o apă învolburată a început să curgă către locul unde era scena. În cîteva minute cîmpul unde urma să aibă loc sărbătorirea zilei Europei rămîsese pustiu. Ţăranii ca nişte zimbrii puternici călcase totul în picioare.
Microfonul uitat deschis exprimase adevărul. Maşinăria politică circulă pe drumurile ţării, numai pe contrasens.


Un comentariu: