sâmbătă, 23 februarie 2013

Mă revolt mai eficient dintre braţele unei femei

Am constatat cu tristeţe că nu pot aduce primăvara în grădină cu telecomanda şi mi-am zis că ştiinţa mai are mult pînă ajunge la maturitate. Poate căldura ar fi venit mai repede dacă reuşeam să trec copacii şi păsările la catolicism însă eu nu pot convinge măcar iubirea să treacă la ora de vară, dar să pun la cale o schismă religioasă. De rugat, nu mă puteam ruga că după fiecare rugăciune ori mă apucă sughiţul ori îmi vine să urc în deltaplan ca să demonstrez cuvintelor că toate lucrurile se pot apropia de stele. Eram presat de timp. Ora la care ierburile trebuiau dezlegate din pămînt se apropia, păsările îmi dădeau SMS-uri că trebuie să sosească şi ţină omizile sub supraveghere ca nu cumva să aibă loc vreo mutaţie biologică şi să se transforme în politicieni. Seminţele nu mai puteau să-şi ţină lumina fecundată înăuntru, vîntul se săturase să facă lupte greco-romane cu gardurile, îşi dorea şi el ceva mai fraged, aerul voia să redevină prielnic pentru zîmbete, drumurile din cartier se plictisise să fie călcate numai de cisme şi bocanci, voiau pantofi cu toc înalt. Speranţele făcuse cerere să vină la vorbitor, cardiaci din cartier cereau să li se pună la dispoziţie trenuri speciale. Apele amlificau nostalgiile, lifturile nu mai acceptau să urce sau să coboare, decît cu îndrăgostiţi, lanţurile cu care oamenii legase amintirile la ţărmul sufletului riscau să ruginească. Starea de tensiune de pe strada creştea ca un hohot de plîns. Negociasem cu noaptea să-şi mai scurteze programul de aprovizionare cu umbre, instalasem cîte un telefon lîngă fiecare trandafir să mă anunţe cînd va ieşi primul boboc, vrăbiilor le promisesem să le învăţ limba franceză să poată ciripi şi în altă limbă. Ca să dezvăţ şoriceii de bibliotecă să nu mai ronţăie poeme de dragoste le-am comandat un meniu specific de la restaurantul "Sarmale pe google". În ultimă instanţă am hotărît să trimit soarele la şcoala de soferi amatori să poată ajunge mai repede pe aceste meleaguri. Cu restul  rămas după ce am cumpărat un şir de covrigi voiam să-i cumpăr şi un autoturism performant, deşi guvernul legiferase că nu se pot achiziţiona decît maşini din producţia autohtonă. Mi-am revenit repede din acestă stîngăcie a memoriei care în ultimul timp se manifestă din ce în ce mai des. Stai domnule, îmi zic eu în gînd, soarele are carnet de conducere de milioane de ani, cred că este unul din primii şoferi din univers. El conduce printre stele, meteoriţi, comete, numai că uneori ocoleşte sufletele noastre. Ştie că simţurile noastre s-au tocit din cauza sărăciei, l-au informat cei plecaţi în ceruri sau au auzit urletele noastre de lupi răniţi. Aştept ca soarele să-mi bată în fereastră căci ţara mea de adopţie este lumina aşa cum planeta unde îmi împrospătez zborul este femeia ce se exprimă cu trupul mai bine ca un geniu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu