luni, 11 februarie 2013

Inima mea are forma patriei

În libertate lucrurile sînt lesne de uitat, iar legile şi mai lesne de modificat. Eu locuiesc în cuvinte însă pot fi oricînd aruncat în stradă. Cum se schimbă puterea  apar noi locatari cu alte claxoane cu alte gusturi. Cei ce au lipit afişe preferă garsonierele din versurile albe. Şefii de partide, miniştrii preferă construcţiile cu arhitectură clasică, misterioasă cum ar fi sonetele.
În ţară este o vibraţie ca într-o virgină ce şi-a cumpărat mii de timbre să şi le lipească pe zîmbete. Fiecare face ce vrea. Politicienii şi-au cumpărat truse de gesturi asemănătoare cu chei şi şurubelniţe numai pentru deschiderea vanelor sărăciei.
Ca să nu fiu găsit vinovat că sînt prea îngăduitor cu băutorii de bere şi afonii ce interpretează simfonia poporului român mă spovedesc. Fac acest lucru cînd am şi harta cu locurile unde am păcătuit să o vadă şi preotul.
M-a întrebat, ce-i cu debaraua asta aşa de mare? I-am spus: părinte eu mi-am cumpărat prezervative să îmi ajungă pînă la sfîrşitul deceniului, nu am încredere în guvern. Oricînd poate să le modifice forma şi mărimea în funcţie de sondaje.
Văzînd că politicienii pleacă de la un partid la altul, Ea mă ameninţă că pleacă,  se întoarce cu spatele şi înaintează atît cît să-i ajung cu mîinile pe şolduri, exact cum procedează parlamentarii.
E libertate totală.
Într-o zi cei de primărie au venit cu frigider foarte mare şi mi-au îngheţat lacul din spatele casei. Se auzise că învăţ democtaţia să înoate fără costum de baie şi s-a sesizat un ONG ce aveau ca obiect de activitate promovarea nudismului de orice fel.
Cineva luase firma hotelului unde cazasem o privighetoare să nu mai ştie să se întoarcă dacă face vreo vizită în oraş.
Pentru că la vîrsta de şapte ani, în timpul revoluţiei, cărasem cascheta unui soldat ca să vadă mai bine teroriştii în care trăgea cu mitraliera am fost condamnat trei ani la locul de muncă, adică să-mi continui copilăria. Astă vară pe seceta cînd am furat o pîine am fost condamnat zece ani de puşcărie şi am devenit recidivist, iar pe ministrul care a vîndut o rafinărie, cu portar cu tot, la doi ani cu suspendare.
De cîte ori bag mîna în buzunar îmi găsesc pumnul strîns ca o grenadă. De cîte ori scot trandafirii cu rădăcini cu tot şi îi adăpostesc în casă să nu-i prindă noaptea sînt amendat pentru rele tratamente aduse întunericului. Sînt obligat să plec în Mali să lupt printre negri.
Din cauza libertăţii poştăriţa îmi toarnă ţărînă în scrisori. Ştie că cel mai bine traduce în limba română pămîntul  natal şi vrea să afle ce-mi spun mie francezii despre nivelul de trai. Hoţii au renunţat să mai fure din tramvaie s-au mutat pe lună unde navetele spaţiale sînt nepăzite, SIE mi-a introdus clandestin o femeie în inimă să-mi spioneze visele.
Libertatea este o plasă deasă în care ne prindem singuri. Energia ei formidabilă este "mai mult o stare filozofică decît o stare civilă" cum spune Montesquieu. Eu, printre atîtea condeie celebre, de-abia îmi găsesc mîna pentru a scrie că patria are forma inimii mele.

Un comentariu:

  1. O forma ideala de libertate o intuiesc aici:
    “ Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc”. (Jean Jacques Rousseau).
    M-a impresionat ultima fraza si cred ca pentru orice scriitor, fiecare vers este un nou inceput, o noua incercare de a atinge ceva care ramane mereu de neatins.

    RăspundețiȘtergere