joi, 14 februarie 2013

Cumpărături din Africa

Tocmai m-am întors din Africa şi din cauza drumurilor vopsite în negru mi s-a deformat  mersul, seamănă cu a lui Martin Luther King, jr. Cînd să trec ecuatorul m-am împiedicat de cornul unui rinocer şi am oprit refluxul oceanului ce refăcea populaţia de meduze şi crabi.
Am fost să cumpăr blănuri. Acolo găseşti toate tipurile de piei de animale, dar cel mai căutate sînt cele de tigru. Chiar dacă am la cămaşă baterii, tip toshiba, să-mi încălzească cuvintele, iubirea are un proces de răcire accentuat. Mi-au dat medicii pastile însă nu aveau efect decît o jumătate de oră. M-am gîndit că dacă o s-o ţin înfofolită în blănuri scumpe îşi va păstra temperatura normală cît să aprind un foc în coapsele unei femei.
O cauză a răcirii ar putea fi încăzirea globală că acest fenomen aduce ierni lungi, dar şi schimbarile repetate de guverne care duc în ultimă instanţă creşterea cursului leu/euro şi implicit a metrului cub de lemne.
Nu ştiu dacă aţi văzut cum arată iubirea la ecograf. Are o multitudine de forme. Pare o constelaţie cosmică avînd un nucleu din serotonină. Lumina o preia de la sînge ca să vadă în univers. Mişcările ei circulare îţi lasă impresia că uneori trudeşti în tine fără să primeşti nimic.
Am constatat că iubirea se răceşte şi din cauza zgomotului de metale. Zgomotul aurului nu lasă nici o alternativă sărutului, aerul devine rarefiat îţi lasă impresia că eşti în deşert. Cînd verighetele cad în inimă sunetul lor este catastrofal. La un asemenea clinchet în primul an toate zilele sînt duminici, anul următor se aud din ce în ce mai des sughiţuri de măgar, apoi dragostea e cuprinsă de o nelinişte aspră şi frigul se instalează puţin cîte puţin ca o boală albă.
Nu mi-a fost uşor, la intrare în Africa dinspre Marea Mediterană un şef de trib din junglă a trimis un ţînţar cu  un ac de douăzeci de centimetrii să-mi ia sînge şi să mi se facă toate analizele. Voia să vadă dacă plîng pregîtindu-mi la masa de prînz labă de urs. Voia să afle dacă nu-mi provoacă un şoc prea mare cînd regina acelor ţinuturi mă va servi cu un suc de frunze după reţetă personală ce îţi întăreşte celulele.
Am trecut toate testele. Acolo copacii îşi numărau unii altora înălţimile cu sărituri de maimuţe, lenjeria pădurilor era formată din mii de fluturi, familiile de păsări aveau cartierele lor. Locuitorii din pădurile africane nu aveau nevoie să-şi învelească dragostea, era destul de cald.
Am făcut cunoştinţă cu regele melcilor, cu regele vulturilor şi alţi mulţi regi. Pe unde am umblat eu după blănuri nu am întîlnit nici un politician şi nu mi-a fost teamă că adevărul va fi luat pe tălpi şi dus în junglă sau bătut potcoave la zebre.
Cînd am intrat în ţară cineva mi-a zis; spală-te pe mîini că ai pus mîinile pe Africa. Nu am făcut-o, voiam ca fierbinţeala ei să o transmit iubirii. Toate caloriferele din casă le-am învelit cu piei de tigru, toate speranţele chiar şi mănuşile rupte aruncate într-un colţ.
Acum o aşteptam pe ea să-i acopăr dragostea din trup.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu