duminică, 6 ianuarie 2013

Visînd am devenit un locatar incomod

Pentru a putea trece examenul de a privi zăpada visînd, deşi zăpada mă cunoaşte de la părinţi şi ar putea fi mai indulgentă, pentru a fi mai convingător trebuie să-mi fac un program de studiu al inocenţei, un orar de exerciţii fizice pentru iubire. Nu vreau ca după cîţiva ani sa văd dragostea mergînd în baston. Am sărit peste vară care mi se pare o casă închisă şi neaerisită, am sărit peste şantierele demolatoare ale toamnei, dar cu iarna e mult mai greu. Aici toate lucrurile tac, dar cel mai trist este că sînt infinite şi ca să-ţi asiguri un loc de visat trebuie să susţii o probă scrisă fumînd şi o probă orală sărutănd. Ca să poţi trece examenul acesta trebuie să ai noţiuni elementare despre laptele mamei, trebuie să ştii că vioara stă deasupra apei datorită notelor muzicale  topite în ea, nu pentru că este din lemn, să fi învăţat că iubirea reprezintă riscul cel mai mic de a te rătăci în lumea aceasta,iar cuvintele, nu sînt decît nişte ambarcaţiuni cu pînze ce ne transportă sîngele între cele două maluri ale luminii.
Cînd pleacă vreo femeie din mine şi am pieptul fisurat ca să nu o mai audă vecinii tropăind pe scări îi capitonez pantofii cu fulgi de zăpadă. Paşaportul către cer pe care îl am, încă din copilărie are coperţile dintr-o magie albă. Cînd mă îmbăt cu poeme  şi trîntesc uşile prin apartament, vine administratorul blocului şi-mi spune că îmi măreşte suma de la întreţinere cu echivalentul în euro al zgomotelor pe care le produc dacă nu nu mă liniştesc. Şi nu mă liniştesc,văzînd zăpada cum îmbracă pomii şi casele de parcă ar fi ţoale omeneşti, toate visele pe care sînt în stare să le produc le bag în celelalte apartamente pe sub uşă prin gaura cheii ca să vadă şi ei cum se face împerecherea cu văzduhul, nu toată ziua să stea în faţa televizorului să vadă dacă nu cumva guvernul a dat o lege care să le interzică dreptul de a mai fi tandri. Totuşi, ca să vadă că sînt un locatar cumsecade şi nu am obloanale trase la fereastra bunului simţ ca politicienii, mi-am montat sirene la pantofi pe care le fac să ţiuie după ce mă îndepărtez de bloc, la circa o sută de metrii. Apoi din perdele pot liniştiţi să-şi facă elegii.
Dacă nu voi trece examenul acesta cred că voi fi evacuat din bloc ca un copil ce a intrat în sala de cinematograf fără bilet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu