luni, 7 ianuarie 2013

Un tren cu doi pasageri

Noul an, nu ştiu din ce cauză, apare numai noaptea şi îl întîmpin cu prudenţă. Am o stare ca şi cînd aş începe o partidă de şah cu un mare maestru şi îmi imaginez că va cîştiga partida de cînd m-am aşezat la masa de joc. Pentru orişice început de an am o strategie. Mai întîi îmi operez vocea. Cunosc un medic care mi-o împrospătează cu bisturiul. Mă întreabă, în timp ce nişte asistente medicale, cărora li se vede primăvara sub piele, se uită permanent spre el, dacă vocea să-mi fie înţeleaptă, duioasă sau ironică. De fiecare dată îi răspund că vreau un glas ca lui Paul Valery, deşi ştiu că nu-i reuşeşte niciodată. Apoi, îmi schimb toţi nasturii. Pe cei cu care închei speranţele îi înlocuiesc primii, după aceia îi cos pe cei de la amintiri, dezamăgiri. La nasturii de la pantaloni, nu umblu pentru că femeile, nu i-ar mai recunoaşte şi aş risca să fiu pedepsit pe nedrept cu indiferenţa. După aceasta actualizez idealurile, fanteziile , orarul ninsorilor, zilele de audienţă în care iubirea mă lasă să o proclam învingătoare, chiar şi pe covor.
A doua zi după ce anul îşi intrase în drepturi, am schimbat la un text, bateria electrică cu care îl pornesc şi s-a întîmplat ceva curios cu mine . Am început să văd cu tot trupul, fiecare celulă avea ochii ei. Aveam aşa de multă vedere în mine că îmi era teamă să nu congelez lumina, cîţiva trecători întîrziaţi m-au ocolit. Acum vedeam clar cum sînii se rotunjesc de emoţii, în interiorul ei vedeam cum cerul se organizează în anotimpuri şi săptămîni. Mă gîndeam că dacă va trebui să port ochelari, aş avea nevoie de o fabrică să producă lentile. Vedeam şi lucrurile din jurul meu care nu există, dacă m-ar întreba cineva ce culoare au ochii mei, mi-ar trebui un veac să-i răspund. Cînd plîng lacrimile mele curg din tot trupul, aproape am devenit un loc de întrecere pentru corăbii. Atîţea ochi şi o singură trecătoare spre Dumnezeu. Sînt ca un tren alcătuit, numai din ferestre ce dă ocol lumii pe la ecuator, transportînd doar doi pasageri, pe mama şi tata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu