marți, 22 ianuarie 2013

Să întrebăm şi Limba Română

Pămîntul din grădină unde plantez viţă de vie îmi zice, tu, sîntem în relaţii foarte bune, ne cunoaştem înainte de a mă naşte. Cînd eram mic modelam păpuşi din el, le îmbrăcam în costume sportive, le puneam la ochii cîte o ţeavă de plastic, binoclu fără lentile, să-şi privească rudele din cer.
De cîteva luni, tot aud guvernul că vrea să împartă pămîntul ţării în regiuni, aşa dintr-un impuls intelectual. Este de notorietate, guvernele cînd văd ceva bun în această ţară, dorind să îl  perfecţioneze, strică tot. Avatarurile merg mai departe, invită diverse persoane să-şi dea cu părerea, după gustul lor particular, ca şi cînd România ar fi o bucată de postav, predispusă pentru cei ce au foarfece la un concurs de croit.
Cred că primii întrebaţi ar trebui să fie ţăranii. Ei sînt cei care imitînd disciplina naturii s-au luptat de veacuri să ţină aceste pămînturi împreună. Ei au suferit cînd unii încercau să tragă peste aceste meleaguri, fel de fel de graniţe. Inima unui ţăran la naştere are forma ţării şi orişice călătorie impusă hotarelor produce răni şi dezorientare. Schimbînd puntele cardinale ale unui om acesta nu mai poate fi  reper. S-a dovedit de-a lungul vremurilor că presupusa inteligenţă a celor de la putere, nu este un argument în favoarea reuşitei sau al măreţiei. Dacă pui un dramaturg să-ţi împartă ţara, va face din ea o dramă, dacă rogi un matematician să facă acelaşi lucru, vei vedea pe cîmpiile patriei, numai mulţimi vide sau nevide, iar în ecuaţii oamenii vor fi necunoscutele.Un politician dacă ar purcede la un asemenea demers, să fiţi siguri, că înainte de a cunoaşte intimitatea ideii şi-ar face o televiziune pentru dezbateri. Susţinătorii sau adversarii cei mai înfocaţi ai unei idei, niciodată nu cunosc în amănunt datele problemei, iar proprietarul unei asemenea gîndiri, nu este întrebat. În cazul regionalizării, propietara ideii este Doamna Europa. Să o întrebăm, ce interese infinite colcăie sub această regionalizare, ce viziuni primejdeoase, ce filozofii cecene? Aţi văzut în guvernele ţării vreun paşoptist, vreun descendent al gîndirii lui Cuza, vreun urmaş al Brătienilor ca să ne lăsăm la mîna lor? Limba Română a fost întrebată de cineva?
Nu m-aş mira să aud că printre criteriile de regionalizare ar fi: numărul de cetăţeni care nu au terminat de citit "Levantul" de Cărtărescu, după numărul de călugări, după rapiditatea cu care li se cariază dinţii unor pături ale populaţiei. Politicienii au în ei, foarte puţine cunoştinţe şi foarte mult zgomot. Lupta împotriva tradiţiei s-a dovedit întotdeauna a fi una nătîngă. Sîntem prea săraci în euro, dolari şi tancuri ca să ne permitem să fim idealişti.

Un comentariu:

  1. Imi dai voie sa fur si eu norul asta?
    Iar pe saraca limba ce s-o mai intrebam, ca sunt tot mai putini cei care stiu s-o si vorbeasca. :(

    RăspundețiȘtergere