miercuri, 9 ianuarie 2013

Pentru că ni se doreşte binele

Pentru că ni se doreşte binele, sărăcia a fost înscrisă în circuitul de Formula 1, am fost obligaţi să ne punem ideile la cură de slăbire şi să ne căsătorim cu femei mai în vîrstă. Guvernele care s-au perindat au băgat în insolvenţă fabricile de salivă şi au interzis scuipatul. Nimic nu s-a adeverit, hotărîrile au fost un sos de propoziţii programate genetic, doar să nu ne omoare, în rest am devenit mari specialişti în a da visurile afară din casă, am devenit savanţi în a ne păstra durerile în pivniţe, cu masca pe figură.. Ne e la îndemîna să cumpărăm o lentilă care să ne arate adevărul cum îl dorim noi, nu cum este. Nici nu vreau să-l mai ascult pe prietenul meu care în ficare zi spune "lasă că mă spînzur mîine că azi este prea înnorat". Pe strada mea, au venit nişte popi de la partid şi ne-au dat cîte un afiş la fiecare pe care scrie cu litere chirilice "Fericit este cel ce se mulţumeşte cu puţin" şi la cîteva săptămîni toţi vecii mei aveau la poartă cîte un trabant. Aveau şi cîte o baghetă în mînă ca să-i dirijeze să intre cîte cinci, şase în el.
Pentru că ni se vrea binele, femeile nu mai au jartiere ca să nu ascundă vreo versiune nouă de făcut dragoste, ne-a confiscat materialul din care ne făceam zîmbete, cutiile de chibrituri în care ne păstram fericirea au fost transformate în mici cazemate în care depozităm singurătatea. În librării se găsesc numai dicţionare ale politicienilor veleitari ca să le înţelegem vidul din cuvinte. Într-unul scria că deputatul X seamănă cu Adam Puslojic la modul cum deschide gura şi cu Şerban Foarţă în a folosi aceleaşi litere din alfabet, pentru a-şi zidi autoportretul.
Vremurile sînt la fel tot timpul, guvernele le fac grele, aruncînd în aer o gravitaţie otrăvită. Dacă te uiţi prin casă, nu găseşti decît medaliile ratării, nu dai decît de hîrtii mototolite cu ideile principale pentru înjurături, nu vezi decît pahare cu un lichid negru în care viitorul se dizolvă instantaneu.
Pentru că ni se vrea binele, viscolul de pe cîmpuri ni l-a urcat în pod, ne-au descoperit nişte puncte în palme să ne bată cuie în care să-şi agaţe promisiunile, plînsul a devenit ereditar , după ce încetează bunica, începe mamă să plîngă şi apoi eu. Ne-au intimidat păsările, ora la care răsar ierburile a fost modificată, în aer au împrăştiat un nisip faraonic şi cerul a devenit sfărîmicios, ne-au anesteziat buzele ca să nu mai putem urla. Ne-au scris în fişa medicală că dacă mai mergem la mitinguri o să ne umplem de riduri sau dacă mai punem întrebări o să fim catalogaţi mic-burghezi. Zeii s-au sălbăticit, iar binele este un SRL fără cod CAEN.

3 comentarii:

  1. Superb scris. Stiu ca am mai spus asta :). Postarea asta e una din favoritele mele, alaturi de cea cu inima in format A4 ... si inca altele. Superb!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu ce sa zic!
    De cand eram mic si cineva imi spunea:
    -Iti doresc binele!
    -Nu nene/tanti, nu ti-l dau!
    Asa ca asta e raspunsul meu!

    RăspundețiȘtergere