vineri, 4 ianuarie 2013

Inima mea are format A4

Aş fi dorit să scriu despre femeia care ţinea picioarele strînse ori de cîte ori se apropia de un trandafir şi începea să rîdă ca şi cînd mirosul acestuia ar fi gîdilat-o la ovare, dar dacă tata citea din întîmplare un asemenea text, ce să-i răspund, că sîngele meu are sens unic şi nu îi plac semnele de circulaţie? Prima lui grijă ar fi să fost să-mi corecteze însemnările, în locul cuvîntului "femeie" să treacă "iapă", asta iubeşte el cel mai mult, caii, iar cuvîntul "trandafir" să-l înlocuiască cu "ştiuletele de porumb". Referitor la "ovare", nu ar face nici o modificare pentru că nu ştie cu se ocupă şi nici nu bănuieşte unde ar putea fi văzute. Nu intuieşte că în interiorul femeii există un univers unde se împrospătează dimineţile. Mai degrabă, ar crede că este un termen din biblie şi nu ar îndrăzni să să se atingă de aşa ceva. Nu a citit, decît cîteva pagini din cartea sfîntă, dar de cîte ori o deschidea îşi lua puşca lîngă el să nu cumva diavolul să-l ispitească şi să adoarmă.
Nu am reuşit să scriu mai nimic, despre femei, despre dragoste, de ce poartă ele în loc de chiloţi o aţă dilatată, că mi-a fost ruşine de tata. De mama, mai puţin că m-a spălat pe spate, în albie, pînă au strîns destui bani să-mi cumpere un costum de haine şi să nu visez dezbrăcat.
Aş fi putut să descriu cum se freacă femeile cu boabe de piper pe picioare să nu le mai crească părul, despre cît de des îşi schimbă adresele cînd sînt triste, despre arta pe care o au de a şopti celulelor bărbaţilor să se cristalizeze. O doamnă fermecătoare, căsătorită cu un scriitor celebru mai în vîrstă decît ea cu mulţi ani, mi-a spus că aş putea deveni o speranţă literară dacă aş dormi singur în pat şi cu lumina aprinsă, să pot nota şi noaptea tot ce se întîmplă pe cer, dacă vreun delfin se accidentează în razele de lună pătrunse în mare sau dacă guvernul vrea să facă adăugiri Noului Testament. Dar ce mă fac cu tata, care îmi înlocuieşte cuvintele cu altele din gospodăria lui? Mă trezesc că vaca se sărută cu vecinul, că purceaua navighează pe google, că pisica s-a balonat din cauza metaforelor. Nu m-aş mira să citesc, după corecturile lui, că femeia a fost depănuşată,  în loc de sîni să spună ulcioare cu ambrozie, în loc de coapse, iarbă somnolentă. De ruşine să nu citească şi tatăl meu toate aceste lucruri le-am scris în inimă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu