vineri, 18 ianuarie 2013

Cîntarul pentru dragoste

În ficare seară, Ea, mă fură la cîntar. "Ai mai puţin cu o jumătate de kilogram de dragoste, spune, dezgolindu-şi şoldurile ca să-mi demonstreze că este specialistă în a măsura spaţiul din inimă. Văd că îţi lipsesc şi cîteva visuri, pe unde ai umblat? Le-ai uitat în vreo bibliotecă sau pe bancheta din spate a maşinii? Priveşte, nici toate îmbrăţişările, nu le mai ai cu tine, săruturile ţi s-au dezlipit de pe gît, zîmbetele de pe cămaşă le-ai pierdut."
Sînt negljent, este adevărat. Cînd am nevoie urgentă de o idee, cum ar fi, din ce material să fac scările ca să ajung la ultimul etaj al unui sonet, devin absent, ca un poştaş în grevă. Sînt atît de preocupat că nici nu-mi dau seama că vrăbiile îşi fac cuib în buzunarele mele, paharul de vin îşi asumă răspunderea să fie dispecer al speranţelor. Mai pierd din substantive pe drum, din promosiuni, din energia care mă determină să fiu indulgent.
Acum, nici nu ştiu de unde are ea un asemenea cîntar, că dacă îl are de la guvern problema e limpede. Acolo, se fură cu basculanta, buldozele împing banii pînă în bancomate. Sînt aproape sigur că mă fură la cîntar, ultima inventarire generală am făcut-o de curînd, cînd a învăţat sărutul fraţuzesc. Inima avea aceeaşi cantitate de iubire, lipseau dorurile din copilărie, dar toate, inclusiv licuricii din pădure, nu cîtăreau mai mult de cinci grame. Pantofii cu girofar, cămaşa cu baterii, ceasul în care este încorporat şi cerul cu stele cu tot, ochelarii, deşi necinstiţi că măresc lucrurile la care privesc, absolut toate aveau greutatea standardizată din "Manualul supravieţuirii cînd dragostea a ajuns la linia buzelor". Au fost discuţii: că folosesc cuvinte somnabule şi astea sînt mai uşoare că au mult somn în ele, că atunci cînd vorbesc de politicieni mi se rupe gîndirea de voce şi încep să ţip şi ţipăturile au mai multe grame decît şoaptele, că sînt nedemocratice. Cineva a invocat şi faptul că uneori privesc lumea prin lacrimi şi mi se pare cu fundul în sus sau că îi las să intre în metafore, decît pe cei ce reuşesc să întristeze hîrtia, nu au noroi pe picioare şi minciuni sub unghii.
Ultima oară i-am spus: nu mai fura la cîntar că ştiu cîte grame din mine rămîn în celulele tale în ficare seară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu