marți, 4 decembrie 2012

Tur pe centură


Aici a fost fabrica de batiste, dar pentru că toată lumea scuipă pe jos, pe afişe, pe clădirea guvernului aceasta a intrat în incapacitate de plată şi a dat faliment, ne spunea însoţitoarea noastră şi ne arăta un teren viran. A mai rămas un atelier mic, face proiecte de comportament pentru cetăţeni, în special pentru aruncarea lucrurilor nefolositoare din viaţa lor, curcubeele decolorate, spaimele şi pentru că sîntem cei mai buni piromani din lume exportă şi metode de ars trecutul. La cîteva sute de metri , vizavi de fabrica de batiste, ni s-a spus că a fost o fabrică de avioane, dar de-a lungul anilor se crease o asemenea rezervă de zbor în hangare, în halele de producţie, în clădiri că la un moment dat, tot ce era aici s-a ridicat la ceruri. Pe locul fabricii de avioane acum era un balansoar pe care noaptea învăţă să-şi ţină echilibru. Ne-am urcat în autobuz şi am pornit mai departe pe centura oraşului.Cea care făcea ghidajul se uita la mine ca la o vitrină cu săbii, dar nu cred că îşi dădea seama că mă simţeam ca un călător furat înainte de a depune bagajul în gară, deşi aceste averi nu fusese ale mele. A continuat să vorbească în timp ce maşina îşi făcea loc cu greu printre atîtea jafuri numite indecent capitalism. Aici a fost cea mai mare uzină de sonde din lume, în partea cealaltă întreprinderea de utilaj greu şi fabrica de reparat vagoane. Nu o mai auzeam, mă simţeam complice cu aceşti tîlhari nevăzuţi, dar ea continua grăbită să enumere ceea ce nu mai exista ca şi cînd ar fi stat în curent între două ferestre. A urmat rafinăria, fabrica de escavatoare, întreprinderea de cabluri şi multe altele, pustiu. Cred că începusem să fac febră din cauza cuvintelor doamnei care ne ghida, iar în ochii ei observam sintetizat poveştile lui  Daniel Defoe. Între aceste ruine, vedeam grupuri de curve, mi le imaginam ca pe nişte carduri cu picioare. Nu ştiam dacă aşteaptă clienţi dintre cei ce circulă pe centură sau aşteaptă muncitorii nevăzuţi să iasă dintre ruine de la schimbul doi. Fetele astea, ce le priveam prin geamul maşinii, erau îmbrăcate fără gust, ca într-un film porno şi mă bătea gîndul să mă dau jos din autubuz şi să le sugerez să-şi ia ca model femeile parlamentar. La cîteva sute de metri de ele, proxeneţii le supravegheau ca pe nişte lumînări să nu se stingă cînd trecea cîte un camion mai mare. Aceştia păzeau şi fostele întreprinderi, specializaţi în filozofia de dormitor se şcoleau în a pune în funţiune lifturile cu dragoste a acestor ruine. În această ţară, împărţită de berze în locuri natale, politicienii au fost ca un uragan cu cele mai multe pagube din istorie. Calvarul luase sfîrşit, ne-am dat jos din autobuz în faţa cimitirului Învierea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu