vineri, 7 decembrie 2012

Ţinutul speranţei


Între gradină şi cer
şi atît de aproape de vise
se întinde un ţinut
unde aerul este subţire
şi păsările
duc orizontul departe
unde pădurea cotropeşte oraşul
să-i pună aripi
să nu se îmbolnăvească
de pojar
baricadez vîntul într-un proverb
pînă lumina ia forma mîinilor mamei mele
pînă cînd îmi împachetez iubirea în ziar
şi plec spre o zi însorită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu