joi, 27 decembrie 2012

Spălătoria pentru vise

Am sunat la 112 să vină ambulanţa, pompierii, cine trebuie că anul 2012 este pe moarte. Să-i facă un tratament cu antibiotice. Are febră atît de mare că s-au uscat rufele de pe sîrmă în cinci minute. Tuşeşte de mama focului şi nu are batistă că a pierdut-o odată cu frunzele. Nu mai are putere nici să întoarcă ceasurile şi-mi lasă  o umbră uşoară în corp asemănătoare cercurilor din copaci. Nici halatul de pe mine nu se simte bine că se sfîrşeşte anul. Trebuie să-i mai adauge şi lui poliţia o cusătură la guler echivalentul celor douăsprezece luni trecute neobservate ca nişte ştiri de ziar.


Medicii au folosit diverse combinaţii de polen cu îmbrăţişări, zboruri părăsite ţinute în miere, dar nu au avut nici un rezultat pozitiv. Şeful lor a concluzionat; este pe ducă nu îl mai poate salva nimeni. Am condus salvatorii pînă la poartă unde foarte nervoasă mă aştepta de ceva timp tanti Agapia, femeia de servici de la primărie.
Femeia aceasta era atît de întristată de politică că dacă nu minţea zilnic de cîteva ori îi creştea tensiunea. Spre exemplu, spunea că are atît de multe cărţi acasă că nu mai are unde dormi şi s-a mutat pe hol sau că ea are aşa de puţine defecte că dacă a-i băga-o într-un butoi plin cu apa nu ar curge pe jos nici o picătură. După tirania cu care îşi etala ridurile erai tentat să crezi că doamna Agapia nu a mai avut un orgasm de la desfiinţarea Tratatului de la Varşovia. Părea o poştăriţă obosită care pune timbre pe faţa nopţilor ca acestea să nu încurce adresele destinatarilor.


-Spune, coană mare, ce doreşti?
-Faci parte din colectivul de primire al Anului Nou. S-a votat în consiliul local.
Pînă acum nu îmi planificasem şi frustările. Pentru mine un an nou este un spaţiu imens ce trebuie umplut cu sentimente, imagini, iubire. Este un gol pe care nu îl poţi folosi decît ca o spălătorie pentru vise.
Nu am încotro, chiar dacă nu avem o economie stabilă mă duc să mă asigur că intră în localitatea noastră fără nici o umbră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu