marți, 18 decembrie 2012

Orarul de ninsori

Fac parte din comisia de aprobare a ninsorilor şi pentru aceasta am dat drumul colindelor pe străzi, am spălat vîntul cu săpun, textele deochiate le-am ascuns într-un cufăr, cu menghine, cătuşe şi fotografii cu actriţele ieşite la pensie. Ca să stabilesc un orar ştiinţific, cum au guvernele pentru tînguiri, m-am gîndit că nu ar fi rău să-mi consult copilăria. Ea era înnebuintă după zăpadă, în timp ce tata stătea mai mult pe la bodegă eu luam cîte un bulgăre şi-l duceam la psihiatru că se topea la fel de repede ca o iubire. Nu făcea umbre, ne ţinea minte paşii, avea gustul timpului cînd o puneam pe limbă. Am făcut tot efortul să găsesc ce mai rămase din copilăria mea, am întrebat un arheolog ce făcuse cîteva ture de whiski, crezînd că s-o fi ascuns în vreo carieră auriferă, am scotocit printre cuiburile de vrăbii pe unde îşi petrecea timpul, vreau să vă spun că nici nu a avut carte de muncă ca să mai pierd vremea şi pe la arhivele statului. Muncitorii de la fabrica de sănii unde munceau voluntar intrase în şomaj, copiii de azi se dau cu pe ghiaţă cu ajutorul calculatorului. Nimeni nu ştia nimic despre copilăria mea, parcă se pierduse între stele.
Participasem de multe ori la examenul, foarte dificil, pentru postul de om de zăpadă şi ştiam cît de mult trebuie să visezi ca să înceapă să ningă. Eram îngrijorat, pentru că dacă nu stabileam un calendar clar al zăpezii, economia putea fi prinsă în nămeţi şi nu ar mai putea scoate mîinile din buzunare să se alimenteze, căprioarelor, nu puteam să le pun şenile, în locul păsărilor, nu puteam să numesc pe altcineva să salveze înălţimile, folclorului i-ar fi îngheţat izvoarele, iar oamenii politici cu zăpadă în gură, nu ar mai putea vota legi calde. Femeia căreia tocmai i-am citit în celule manifestul iubirii poate vrea să se ducă să se aprovizioneze cu dragoste şi dacă străzile din cartier sînt înzăpezite, rămîne fară zîmbete toată iarna. Dacă vrea să tricoteze fumul de la hornuri să-mi facă mie haine de seară şi nu vede cărarea către steaua polară pe care o are ca model, o să semăn cu o chitanţă mototolită. Din cauza viscolului, poliţiştii vor fluiera păsările cerului că intersecţiile vor deveni decor pentru filmele de aventuri. Nu vom mai avea graniţe şi nu vom şti pe unde să plecăm din noi, nu vom mai putea să ne îndrăgostim în fiecare zi că o să ne pierdem echilibrul, ideile vor deveni casante.
Pînă la urmă am stabilit un orar pentru ninsori. Va ninge, între nouă şi zece dacă vreo inimă este părăsită, între două şi trei dacă nu a încărunţit nimeni să tulbure aerul.Dacă guvernul se apucă să viseze şi să vorbească în metafore va ninge toată ziua şi toată noaptea.

Un comentariu: