joi, 13 decembrie 2012

Maşini pentru extras îmbrăţişările din oameni

Dacă anotimpul pe care îl aşteptam, nu venea la timp ceream ajutorul unchiului meu care rezolva problema pe loc, ori dînd toate ceasurile înainte ori învocînd la judecătorie procedura de faliment a echinocţiilor sau solstiţiilor. Dacă nu puteam să mişc steaua polară, puţin mai la nord, să vadă şi cei ce navigau prin lacrimi încotro se îndreaptă, unchiul desfăcea cutia cu păcate şi steaua dădea lumina mai tare să le vadă.
Într-o cafenea pe Magheru, am cunoscut o doamnă care suferea de o maladie nemaiînîlnită, îi rămîneau semne pe corp de la îmbrăţişările bărbaţilor, iar acum la treizeci de ani părea un munte de braţe, de mîini. Sînii i se lăsase a pagubă din cauza zecilor de forme asemănătoare unor ventuze, pe buze avea straturi de săruturi groase de două degete. Se cunoştea că a este o femeie ce stătea mai mult cu spatele la bărbaţi că fesele erau ca o prăvălioară cu foarte mult vad comercial. Pe pulpe am observat şi cîteva degete de femeie şi mă gîndeam că nici iluziile, nu-i sînt străine. I-am spus că am eu un unchi care o poate face bine. M-am prefăcut că îl sun, eu eram unchiul, şi l-am rugat să-mi dea tratamentul prin telefon. Acasă la ea am împachetat-o într-un material, care ţine minte, din cap pînă în picioare, dar pentru că eram grăbit am folosit ghipsul. Am dat drumul la muzică şi la vorbele care produc căldură să se întărească mai repede. A recunoscut şi ea că era un experiment revoluţionar, în acest tratament nu se folosesc cătuşe sau alte metode folosite în sălbăticie. Am spart ghipsul cu un trandafir să nu-i fac răni. În aceste mulaje erau adunate toate amintirile ei, era o antologie a iubirilor ei. Ieşise în relief spaţiul din zîmbetele ei, luptele intime care nu ar putea fi fotografiate niciodată, acrobaţiile făcute la trapezul imaginaţiei. Într-unul din mulaje am văzut şi cîteva aparate inventate de oameni pentru a prelucra dragostea. Era o maşină de standardizat iubirea, una de păstrat secrete, alta de pus eşarfe la gîtul femeilor. Altele de care nici nu am auzit pe lumea aceasta, pe care mi le explica ea , acesta este o praştie erotică de trezit soarele, aici este un sonar care determină peştii să nu se lovească între ei cînd eşti în piscină, acesta este un ceas care te avertizează cînd răsar ierburile ca să îţi abandonezi patul. Cel mai elegant mi s-a părut aparatul de produs emoţii, lărgea zîmbetele, descheia nasturi, dar schimba şi stările fizice şi poziţiile corpului.
Mi-a spus să-i mulţumesc unchiului meu şi că ar foarte bine dacă aş face parte din noul guvern în cadrul serviciului "maşini pentru extras îmbrăţişările din oameni".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu