sâmbătă, 8 decembrie 2012

Iubirea şi votul

Nu mai plecasem demult din mine şi m-am gîndit, pentru că nu era nici un nor pe cer, să scot un pic inima la plimbare. Ajunsesem pe o stradă lăturalnică unde lumea era plătită cu ora să iasă la poartă. Folosisem multe strategii să înving singurătatea, băusem cele mai fine băuturi, recitasem versuri din poeţi-filozofi materialişti, cărasem corespondenţa în locul porumbeilor. Aici am cunoscut-o. Încerca să încălzească umbra unui trandafir căţărat pe cutia poştală. Nu ştiu dacă era duminica că nu rupsese nimeni sigiliul zîmbetelor, dar îmi aduc aminte, cu exactitate, că nu avea vîrsta pentru a vota. Pentru mine exercitarea votului este foarte importantă, de aici înainte toate lucrurile devin mature, laptele fiert băut dimineaţa este de-acum matur, dimineaţa apare dintre ierburi înţeleaptă, nu mai umblăm dezbrăcaţi în faţa steagului naţional, nu mai privim prin gaura cheii cum săgeţi otrăvite intră în carnea patriei. Eu cunosc o femeie dacă are vîrsta de vot, pentru că în ziua aceea gura ei ia forma ţării.
După cîteva zile, după ce ne-am cunoscut, am închiriat la un hotel o cameră ce avea în ofertă nopţii foarte lungi. Era sfioasă şi să nu o vadă ferestrele se baricada cu mine. Nu-mi trebuia nimic, aventurile buzelor ei mă purta prin toate insulele exotice ale lumii. Pielea ei suporta luminînd cuvintele pline de privelişti, avea îmbrăţişări perfecte, asemenea unor cercuri de mătase, dacă rîdea perdelele făceau valuri uşoare.
După cîţiva ani cînd am revăzut-o, participase de două ori la vot. Se schimbase mult, sufletul ei părea un fugar ce mă privea curios prin ochii trişti. Trupul ei parcă fusese judecat de toate tribunalele iubirii din lume, martorii păreau să fi fost necruţătorii, îi lăsase rănile la vedere. Părea ţipătul unei zile obosite, era aşa de indeferentă cu ea, încît avusese curaj să îşi scoată cearcănele la cumpărături, era o pacientă prăbuşită în propria-i lipsă de cochetărie. Era ca un act administrativ care altă dată îi unise simţurile în acelaşi regat , iar acum devenise piesa arheologică de atestare a unui pustiu.
Ce efecte secundare poate avea votul asupra oamenilor. Sertarele ei pline cu frumuseţe au fost încurcate între ele, cineva îi scrisese un tratat de barbarie în celule, era un hangar imens de amintiri. Ştiam că prin vot poate fi schimbat preşedintele presimţirilor, primarul oaşului cu speranţe defecte. Prin vot se poate reconfigura orarul iubirii, ordinea săruturilor, dar nu credeam că poate face viitorul să duhnească a reumatism. Fata aceasta este ca o ţară în care din ce se votează mai mult devine mai dărăpănată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu