miercuri, 26 decembrie 2012

După Crăciun

Pe o pancartă mare cît toate zilele am scris "Aici se află îngropat visul meu, cu documente cu tot, prin care am cerut lui Moş Crăciun să-mi aducă o femeie care funcţionează pe bază de telecomandă". În afară de o pereche de şlapi ce miroseau a pelicani şi o foarfecă de tăiat anotimpurile împachetate în ziar, nu am primit nimic. Aveam nevoie şi de un manual să învăţ mecanica destinului, de o cheie de la cufărul cu zile netrăite, de o periuţă de dinţi pentru amintiri. Poate la anul o să am mai mult noroc.
Poporul a intrat în panică pentru că s-au terminat sarmalele, ziarele cu locuri de muncă disponibule s-au vîndut la jumătate de preţ, iar anul 2012 care e patul de moarte versifică constelaţii neştiute. Nici eu nu am reuşit să ştampilez toţi fulgii de nea şi anumite ţări vecine revendică dreptul de proprietate asupra lor. Oamenii s-au trezit mahmuri şi au declarat război brazilor împodobiţi pentru că seamănă prea mult cu bărbaţii frumoşi din basme. Am primit şi un mail de la o doamnă, ce umlă în poşetă cu o căpşună şi care poate paraliza stelele cu privirea, că s-a decretat vreme de cod galben pentru buzunare, anul viitor, mărindu-se preţul curentului electric, al ridicării fustelor precum şi contravaloarea biletelor de lift pentru cei ce vor să se iubească pe verticală.
Guvernul şi-a scris programul de guvernare pe melci, preşedintele a plecat în munţi să ne aducă fericiri ascuţite, cerşetorii sînt aplaudaţi că s-au deghizat în cetăţeni onorabili, cine intră în dormitor este amendat, cuvintele s-au crăcănat că au stat prea mult pe sănii, iar festivalul mersului tău prin cartier a fost amînat pînă la anul. Am făcut întindere musculară aşteptînd să-ţi modifici cîmpul magnetic din trup şi să vii la mine acasă să-ţi dau premiul Oscar pentru arta cu care te dezbraci.
După Crăciun, ca să fiu sigur că nu o să mai visez, o să mă duc să-mi cumpăr un buldozer să împing speranţa din sîngele meu pe străzi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu