sâmbătă, 29 decembrie 2012

Cuvinte neinteligente despre inteligenţa timpului

Anul acesta mi s-a părut că a avut comportamentul unui bărbat dezorientat care nu ştie ce să facă, să se întoarcă la fosta soţie ce are ridurile trecute în cartea de identitate sau la amantă a cărei singură virtute este să conceapă gemeni din sfert în sfert de oră. Deşi poporul avea pojar cele trei echipe guvernamentale în postura savanţi ai puterii au încercat cîte un transplant de inimă de era să nu îşi mai revină, nici la clinica de terapie intensivă de la Bruxelles. În afară de ţipete venite dintr-un alt veac şi un comunicat de presă prin care ni se aducea la cunoştinţă că ţara suferă de tahicardie din cauza pojarului latin netratat la timp, nu s-a întîmplat nimic deosebit. Singura formă de fericire recomandată a fost o plimbare cu o  corabie cu pînze kafkiene pe un lac plin cu zeamă de varză.
Eu dacă aş fi la putere aş interzice prin lege sfîrşitul de an, asfinţiturile din speranţe, existenţa părului pe picioare la femei şi continuarea fără profesor al programului nuclear al iubirii. Bine că nu sînt, că atunci cînd am fost, singura mea preocupare era să montez o stea pe un catarg în curtea cantinei sociale unde mîncau poeţii şi cei ce nu mai credeau în capacitatea viitorului de produce minuni.
Degeaba ne ascundem sub unghii, dorinţele neexprimate, improvizaţiile toleranţei, gîndurile ce fac din trupurile noastre tornade ale iubirii, timpul este cel mai ineteligent nazist pe care l-am cunoscut, în fiecare zi îmi bagă cîteva vise la gazare. Pare un animal preistoric cu digestie lentă.
Timpul are şi apucături curioase: ne împăiază zîmbetele, idealurile, tinereţea şi le duce în camera unde dorm părinţi. Inima aşteptă în anticameră să-i vină rîndul. Am vrut să înrămez ziua în care o doamnă mi-a furat mîinile şi s-a înfăşurat în ele, dar a venit poliţia ce dirijează lumina printre planete şi mi-a spus că acest lucru este un delict major, nimic de pe pămînt nu poate deveni cer. I-am mulţumit mamei că nu mi-a scris în gene că voi muri anul acesta şi am plecat la revelion să împrimăvărez lumea.

Un comentariu:

  1. Da, sarbatorile au darul de a ne "confuza"...electromagnetismul mai are caracteristica asta, daca vrei o explicatie stiintifica. Nu esti singurul dezorientat, nu dispera, cum vine 1 ian.gasesti iar drumul, ia sa vezi!

    RăspundețiȘtergere