luni, 5 noiembrie 2012

Tinereţe de laborator

Am plecat în oraş să-mi un cumpăr un BMW X5, dar am costatat că este mai scump ca o legătură de covrigi cu susan de care iau zilnic şi am renunţat, mi-am procurat un bilet în rîndul întîi a magnetismului din trupul şefei mele. Toată iarna făcusem economii, am demolat sobele din casă pentru că fac focul în pantofi, curentul electric îl produc cu o minicentrală ce foloseşte drept combustibil singurătatea, iar apa pe care o folosesc să-mi spăl cămăşile o adun de la ploaie în cupele trandafirilor.  Cu tot acest efort, nu reuşesc să fiu la înălţimea unui cunoscut de-al meu care pe lîngă  un Ferari are şi o maşină de făcut tuneluri. Este adevărat că după ce se spovedeşte îl apucă sughiţul şi nu îşi revine ,decît dacă vede o negresă. Are tratamentul asigurat o plăteşte pe femeia care îi aduce laptele să aibă buzunarele pline cu funingine tot timpul. Deşi, sînt ambiţios că am buzele groase să pot pronunţa cuvinte grele, nu pot fi ca el, nu pot fi mai mult decît, un cal domestic potcovit cu portretele lui Bismark, aşteptînd să fiu călărit de femei frumoase. Lui, i se aduce pîinea de la Ierusalim, portocalele de lîngă Vezuviu coapte la lavă, fumează ţigări, numai după ce li s-a făcut transplant de nicotină în Cuba.
Curios este că pe omul acesta, nu l-am văzut niciodată la lumină. Orişice problemă am avut cu el, cum a fost cazul să-mi procur un rît de porc să-mi sape prin grădină sau să-mi treacă iniţiala tatălui în cartea de identitate să mă cunosc mai bine, îmi dădea întîlnire, numai noaptea. Dacă era în amurg căuta mereu locuri întunecate şi mă întrebam, ori el sparge becurile de pe străzi ori primarul le fură. O studentă de la foraj din Ploieşti mi-a spus că a renunţat la relaţia cu el pentru că o ducea cu maşina prin tuneluri, oprea unde era lumina mai slabă şi îi ţinea discursuri despre capacitatea fumului de ţigare de a produce anotimpuri în celule. O bibliotecară de unde împrumut eu cărţi să le fac concurenţă celor din biblioteca mea, mi-a spus că a invitat-o la el acasă cu ocazia zilei monarhiei şi s-a purtat foarte curios. Noapte fiind, avea toate luminile stinse, ori nu-şi plătise factura şi renelul îl debranşase ori aştepta razele de lună să producă mister. Bibliotecara în escapada ei a spart o damigeană cu vişinată, pahare cîte vrei şi o farfurie cu ouă ce stătea neajutorată pe colţul mesei. Cînd a ajuns acasă mirosea ca un lift, duminica, după ce încărcă de la ficare etaj damful de mîncare specific înălţimii.
Cînd a venit să se înscrie la partid şi i-am văzut anul naşterii mi-am dat seama că tinereţea lui, nu mai avea lumină de multă vreme şi îşi acundea ridurile prin tuneluri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu