sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Propagandă cu piramide

Mă pregăteam să plec cu tractorul şi remorca să mai aduc nişte materie primă pentru turnat stele. Îmi luasem o măsurile necesare de precauţie în situaţia în care pe cer erau nori sau cerul era bîntuit de vreo boală şi trebuia oblojit cu prosoape fierbinţi. Aveam tipare, nu numai pentru stele, ci şi pentru asteroizi. Cu cei mai mici aruncam în politicieni cînd rupeau cu minciunile lujerii trandafirilor.


În drum spre cariera  cosmică am constatat că oraşul era plin de corturi. Erau ca nişte mici cazinouri de plastic ridicate  în faţa restaurantelor, a fabricii de salivă. Lîngă un atelier foto ce pretindea că te scoate din anonimat dacă ai capacitatea de a rînji mă privea uimit un cerșetor dezideologizat. Apelasem la tractor în ultimă instanţă, altfel aş fi folosit vulturii, dar aceştia fusese chemaţi de urgenţă în America unde lumea se pregătea de alegeri prezidenţiale. Se vedeau bine corturile din cabină, cam cum se observă ironia printre ciulini.


Mă gîndeam că seara trecută oraşul devenise unul turistic şi neavînd unde să-i mai cazeze pe turişti patronii au improvizat aceste arhitecturi nomade. Poate umilinţa contemporanilor mei nu a mai încăput în lacrimi şi administraţia i-a schimbat domiciliu transferînd-o în aceste căsuțe. Poate toamna a vrut să vadă cum se moare la oraş şi a improvizat cîteva abatoare pentru frunze între blocuri.
Mai degrabă a izbucnit vreo molilmă de care nu ştiu care schimbă sexul locuitorilor şi au configurat aceste singurătăţi ţuguiate ca pe nişte obstacole. Urbea era un spital de campanie. Inima mea începuse să se descojească: Trupurile oamenilor pareau inutile şi îmbrăcate în căptuşeală hainelor. Albul corturilor făcea transfuzii cu var clădirilor din apropiere.


Erau centre de mică publicitate unde sărăcia se vindea fără cartele sau centre de înscrieri pentru anunţuri matrimoniale. Aceste corturi fără ferestre puteau fi chioșcuri unde se vînd femei gonflabile, pastile de ridicat sînii sau primăria nu a mai avut spaţiu de depozitare pentru stres şi l-au cărat pe străzi.
Am coborît din tractor şi m-am apropiat de un cort. M-a întîmpinat o tînără ce mîzgîlea aerul cu un parfum de bucătărie şi din cauza zgomotului din coapsele ei goale nu mai auzeam huruitul maşinilor.

Nu am mai întrebat-o nimic cînd am citit pe frontispiciul cortului "Instrumentul de măsură al bunăstării noastre este domnul S." S-a schimbat arhitectura propagandei politice mi-am zis. Acum se face cu corturi. Cînd va veni şi vremea piramidelor?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu