duminică, 25 noiembrie 2012

Ploi pentru alegeri

Fabrica de produs salivă intrase în insolvenţă şi profesorul de chimie cerceta mai demult o modalitate de a inventa o ploaie politică foarte necesară în timpul alegerilor. Ca să-şi ducă proiectul la bun sfîrşit îi mai trebuia  o după-amiază imprimată pe spatele frunzelor, făcuse rost şi de o odă, care pînă acum respirase cu ajutorul aparatelor medicale , dar pe care el o înviase cu cîteva substantive festive fierte. Problema cea mai dificilă era încă nerezolvată, nu ştia ce forme să dea picăturilor de ploaie. Conta foarte mult şi greutatea acestora, viteza cu care se deplasa prin masoneria neîmplinirilor, dacă traiectoria acestei ploi va fi transparentă sau va avea drumul unui vagabond prin canale. După ce se căntărise să vadă ce rezerve de inteligenţă mai are şi traversă în fugă moleculele de fum ce-i bîzîiau prin creier, după ce dădu ocol mai bine de o oră unei grămezi de scenarii fără nici un rezultat, ajunsese la concluzia că trebuie să ceară ajutorul cuiva. Ştia că este greu să-ţi măsori realizările cu unităţile de măsură ale altcuiva, apoi îi era teamă să nu afle cineva noua lui descoperire, dar şi mărimea fericirii lui pentru că cei de fisc te taxează automat. Dacă ar fi dat picăturilor de ploaie forma lacrimilor toţii cîrcotaşii ar fi spus că nu e original şi a plagiat plînsul sărăciei, dacă ar fi împrumutat conturul boabelor de rouă din dialectul privighetorii s-ar fi zis că este prea poetic şi cum poezia e pe cale de dispariţie ar fi acuzat de desuietudine. S-a gîndit că picăturile acestei ploi, care păstrează frigul mai bine ca un frigider, să aibă forma seminţelor de grîu sau seminţelor de stejar, însă alegătorii nu ar fi văzut cu ochi buni această alegere.
A încercat să dea un telefon la Institutul feminin de păstrare a formelor, numai că firul de telefon era plin de voci feminine şi orice încercare de a afla vreo informaţie era zadarnică, aşa că a lăsat totul baltă şi a plecat spre meteorologul de cartier neînregimentat politic. Acesta aflase că profesorul lucrează la un proiect naţional de scuipat politicienii şi chiar el se gîndise să breveteze o instalaţie de împrăştiat indiferenţă sau la o maşină de scărpinat în fund pentru aleşi. În situaţia cînd nu-i va da bani de la CAR pentru finanţarea acestor dispozitive, intenţiona să proiecteze nişte trepte cu guler ca  la coborîre în pivniţa nesimţirii politicienii să îşi rupă gîtul.
După cîteva schimburi de idei au concluzionat că forma picăturilor ploii politice, ce urma să înlocuiască jeturile de salivă, trebuie să fie sub forma unor buze asemănătoare cu ale Angelinei Jolie ca să poată şi să înjure.

2 comentarii: