miercuri, 28 noiembrie 2012

Efectul fînului asupra alegerilor

Cînd vorbea despre ţară în gînd îşi număra tichetele de masă fiecare valorînd cîte un milion de lei. Dacă nu se simţea în apele lui cerea să-i fie schimbată apa din pahar. Purta un costum cu harta României imprimată pe el. Nasturii aveau forma mănăstirilor din Moldova. Dunărea o avea chiar între picioare putea să ude tot poporul. Avea treizeci la sută din ereditatea unui lup şi douăzeci la sută din genele unui şarpe. Dacă nu-i ajungea timpul de fiecare dată cumpăra cîte un orologiu. 


Îi era teamă să caute pe sub rochiile soţiei să nu dea de vreun vagabond privind prin fereastra ei catre stele. Singura lui grijă era să nu strivească între pleoape şedinţele cu alegătorii, adică să nu aţipească şi vreunuia dintre participanţii sa-i fractureze coastele. Spaţiul deţinut de el ca proprietar îl ţinea într-un scuipat. Nu îi era frică de sala de disecţii căuta în burta unui crizanteme pînă dădea de zăpadă să vadă urmele adversarilor.


Toamna încă mai umbla pe străzi cu reţeta medicală în mînă că era gripată şi ca să nu se contamineze şi el într-un moment de iluminare şi-a definitivat programul electoral. A cumpărat o căruţă de fîn dintr-o localitate apropiată şi a intrat cu ea chiar în centrul oraşului unde îşi avea colegiu. Fînul nu făcea parte din categoria bunurilor interzise în campania electorală conform hotărîrii guvernului. Dacă participi la alegeri, nu ai voie să îţi faci cunuscute ideeile alături de sticlele cu băuturi alcoolice sau nealcoolice. Era ilegal să îţi scrii programul de irigare al patriei pe pachetele de tutun sau alte mărfuri. 

Umbla pe străzile oraşului alături de  căruţa de fîn. Ajungea în dreptul unui cinematograf lăsa un braţ de fîn la uşă să aibă unde să doarmă actorii din pelicule cînd nu rulează filmul. În faţa farmaciei plasa încă un o cantitate ca să aibă farmacistele ce să distribuie pe reţetele compensate, două fire de fîn de pensionar şi un fir pentru gravide. Cînd a ajuns în la un club de striptis a lăsat trei braţe de fîn ca fetele să aibă de unde să-şi pună cîte o frunză în faţă să nu se vadă locul pe unde le intră căldura în corp. Caii cu cîte două suluri de hîrtie igienică legate de hamuri, în caz de ceva mizerie înaintau îngînduraţi printre maşinile curioase care nu mai văzuse pînă atunci roţi din lemn. Unei doamne mai în vîrstă i-a dat un mănunchi de fîn să şi-l pună la icoană, o tînără a luat un snop şă-şi facă o pernă să şi-o pună noaptea la mijloc. La toţi le-a promis că dacă mai au nevoie o să mai aducă un car cu fîn. Acum aşteptă să văd efectul fînului asupra urnelor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu