vineri, 2 noiembrie 2012

Comerţ cu aparate de produs ruşine

Pentru că în ţara noastră şi păpuşile se dedau la furăciuni, fabricile se evaporă una cîte una, iar minerii nu mai scot cărbune şi strigăte comprimate sub formă de cocs, m-am apucat să fac comerţ. Altceva nu aş fi putut să întreprind pentru că aveam mutaţie în eşarfa unei femei care o purta la gît, eram nevoit să mă ţin după ea pretutindeni.
Prima oară, am confecţionat ghete pentru animale, gîndindu-mă că acum în economia de piaţă, ţăranii vor proteja picioarele oilor, vacilor, cailor. Pentru cai confecţionasem bocanci cu potcoave să aducă noroc oamenilor. Aveam pe tarabă încălţări pentru animale, cu două picioare cum ar fi orătăniile, dar şi pentru animale cu patru picioare. N-am vîndut nimic, concetăţenii mei din sate, nu aveau bani să cumpere pantofi pentru ei, ce să mai vorbim vitele din ogradă.
Apoi, am încercat să vînd picături de ploaie în care pusesem două îmbrăţişări, una între două femei, alta între doi bărbaţi, învelite ecologic în foiţă de staniol. Nu a cumpărat nimeni, era să fiu amendat sub pretextul că aceste produse se comercializează prin magazine online. M-am reprofilat, am deschis un butic la marginea oraşului unde aveam la vînzare detergenţi pentru păsări albe, găini, gîşte,chiar lebede,  neavînd umbrele se murdăreau din cauza prafului cosmic. Dacă am văzut că după douăzecişiuna de zile, cît durează clocitul, n-am vîndut nici o pungă de detergent şi ouăle erau la fel, nu erau strălucitoare ca  sînii actriţelor ce primesc premiul Oscar, am abandonat afacerea.
Mi-a venit altă idee. Aduceam ţigări de peste hotare, din tutun krasnodar, le puneam filtru din zîmbetele femeilor de pe stradă şi le băgam la vînzare. Importam valize de păstrat sîngele pentru mersul în concediu să nu se amestece cu al străinilor, robinete de bronz pentru a fi montate pe ţevile pe unde intră noaptea în oameni să nu le producă riduri. Am mai încercat să vînd, cabine telefonice pentru îndrăgostiţi să nu poată fi interceptaţi de nimeni, mîncare pentru vulturi, tacîmuri pentru nunţi care aveau gravate pe cozi texte din constituţie, decolteuri, mături de păr pentru cei care chelesc.
Nu am cîştigat nici un ban, economia de piaţă, nu era şi pentru mine.Mai mult, de atîta comerţ organele mele interne, nu mai erau la locul lor, inima îşi găsise un vad bun spre partea unde era o şcoală de fete, iar celelalte studiau tratate de marketing.
Pînă la urmă, şefa mea mi-a aprobat să deschid un magazinaş în holul de la parter al partidului. Aici  comercializam gesturi pentru campania electorală şi benzi desenate cu iluzii. Astăzi, am vîndut marfă, cît să cumpăr un aparat de produs ruşine pe care am de gînd să-l donez guvernului.

Un comentariu: