sâmbătă, 6 octombrie 2012

Numere sărbătorite

Octombrie, ca un inel de ceaţă, obligă zilele să îşi mcşoreze talia pentru a putea trece mai departe în ordinea stabilită de cineva de sus. Soarele nu mai este în stare să facă tratamente de supravieţuire, i s-a diminuat auzul şi văzul, nu mai poate gîndi geometric în ciuda tuturor sondajelor de opinie făcute de vrăbii. Merele simt o durere în seminţe şi nu mai pot imita electronii comestibli, strugurii se pregătesc să elibereze tornadele de reclame pentru beţivi, vîntul se urcă pe acoperişuri să nu mai audă ierburile tuşind.
Eram acasă la şefa mea de partid, încercam să punem la cale o strategie de colonizare a grădinii, cu trandafiri. Un nor venise să-şi privească picăturile în geam, dar nu mai aveam focuri de stins, nici iubiri luxate sau drumuri greşite să le inund. În paharul cu vin îmi pusese o ramură de alun să pot trage linii drepte pe coala de hîrtie unde urma să dăm viaţă proiectului.
Vor fi cinci rînduri de trandafiri în lugime şi patru rînduri în lăţime, spune ea, emoţionată. De la gard laşi o distanţă de cinci metri şi pînă la casă patru metri. Desenul meu semăna cu un pluton de ostaşi care nereuşind să cucerească marea încercau să ia cu asalt o fîntînă. Între butaşi să fie un spaţiu de cincizeci de centimetri, iar între rînduri patruzeci de centimetri, continuă ca o fundamendalistă a perpetuării trandafirilor. Are o obsesie vizavi de cifrele patru şi cinci, mă gîndeam, o fi cifrul de intrare în inima cuiva, sau numărul maxim de lacrimi pe care poate să le scoată un politician, ochiul drept fiind mai productiv. Poate din cauza secetei de anul acesta s-au micşorat şi cuvintele cu cinci microni pe lungime şi patru pe lăţime sau în casa asta nu sînt acceptate substantive mai mici de cinci litere şi epitete de patru litere. Poate asta este dimensiunea optimă a  zîmbetului ei, cinci paşi pe lungime şi patru paşi pe lăţime, pentru a face bărbaţii să sîngereze. Număr nasturii de la bluza ei şi constat că sînt cinci, iar pe şoldul dinspre sud îi ţineau fusta strîsă pe fund patru nasturi. I-am măsurat cu privirea buzunarule de la piept ce-i făceau reclamă sănilor, cinci centimetrii pe patru. Nu am avut curajul să îi măsor şi sufletul, dar sigur e de cinci kilometri pe patru kilometri. Mi-am amintit că stătea lipită de mine, stînd în picioare, cam cinci minute şi ca şă îşi desvelească lumina din trup îi trebuia patru minute.
Ce mă priveşti ca o piramidă, spune ea, sînt născută pe patru mai. Acesta era misterul, îşi sărbătorea ziua de naştere în fiecare zi, aranjînd lucrurule din jur sub forma de cinci şi de patru. Trebuia să îl întreb pe un matematician, cum poate să încapă un trup atît de frumos în două cifre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu