duminică, 7 octombrie 2012

Labirintul de mătase

Pentru că economia este în recesiune am scos la licitaţie trusa de scule cu ajutorul căreia şlefuiam singurătatea. Am pus vîntul în circulaţie să nu le fie prea cald trandafirilor şi am plecat spre casa şefei mele de partid. Era foarte supărată. Primise o sancţiune deoarece lipise pe gardul preotului din cartier un afiş. Afişul de mărimea unei pauze între două săruturi reprezenta un fel aparat de kilometraj ce măsura viteza luminii în jurul unor sîni carismatici. În partea se sus a afişului nişte litere, nemîncate de un deceniu, informau trecătorii cu următorul mesaj, "Bucătării populare cu meniu fix". Şi eu eram supărat. Mi-am amintit ce am păţit la botez că din cauza sărăciei. M-au botezat cînd eram deja mare; în primul rînd, nu au venit ursitoarele să rupă sigiliu spre camera de făcut dragoste să văd cum pot aprinde focul speranţei cu minciuni, cum pot îmbraca viitorul în constelaţii dispărute. Apoi, preotul m-a scos la plimbare prin biserică ud leoarcă să vadă toată lumea din biserică că am o aluniţă pe puţă.
Era o vreme prielnică să vezi în păsări distanţele parcuse în ultima sută de ani, iar toamna pentru un salariu de mizerie făcea pe autostopista, circulînd în frunze pe ruta sud-nord. Îmi pusesem cismele pe care le primisem în dar de la inventatorii de mituri. Mi-am luat şi deltaplanul în cazul în care ea foloseşte cuvinte cu aripi să mă pot ţine după ele şi să nu cad în vreo prăpastie. Ştiind unde mă duc mi se deformase puţin mersul. Păşeam ca un faraon spre locul unde avea să-şi construiască piramida. Ceasul o lua înainte. Dacă cineva mi-ar fi dat haina la o parte ar fi văzut inima ca o erată ce se străduia să corecteze textele grăbite din sînge.
Am intrat în curte şi le-am dat bună ziua copacilor, numai că ei erau foarte preocupaţi să-şi numere cercurile din interior. Voiau să vadă dacă vreunul este turtit din cauza secetei şi a înregistrat greşit ultimul sondaj de opinie. În cameră, trupul ei retras din îndatoririle zilei scria ultimile articole din legea vibraţiilor şi geamurile se aburise puţin.
Ai adus patentul să îmi scoţi furia din trup şi să îmi măreşti decolteul inimii, mă întreabă, producînd o eclipsă de soare pe cearşaf. Ca să nu-i mai stau în calea privirii am intrat în ea şi mi-am pierdut urma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu