marți, 16 octombrie 2012

Întunericul din iubire

Dacă maşina de făcut tuneluri intră confortabil în garajul depravării, mulţimea de tobe, trompete şi minciuni, al unui politician, nu ar avea loc. În ţesuturile oamenilor încap visurile unor plutoane de soldaţi, fabrici întrgi de narcotice, spălătoriile de lux ale raţiunii. dar şi croitoriile ce cos cu versuri rănile sufletului.
Domnul B. politician ce umbla cu cardiograma la el, pentru a demonstra electoratului că din cauza greutăţii legilor votate, inima lui are nevoie de cenzură, îl vedeam aproape săptămînal la familia care locuia deasupra garsonierei mele. De cîteva ori l-am salutat la intrarea în bloc, mă întorceam de la ghena de gunoi unde vărsasem găleata cu tristeţi. Se uita la mine ca la un furaj estetic sau ca la un aisberg care vede prin tavan. Doamna D., unde urca polticianul, era un testament de uimire al naturii, dacă i-aş fi adunat frumuseţea bob cu bob, de pe sîni , şolduri sau picioare cred că aş încropit de un panou solar,producător de curent electric. În ochi, avea nişte subsoluri albastre, nesfîrşite şi pentru prima oară m-am gîndit dacă frumuseţea, nu este cumva vătămătoare. Domnul B., cu aerul unui fals în desfăşurare ce îi crispa surîsul urca la etaj, iar şoferul intra jumătate în portbagaj şi aranja pungi după un opis. După vreo oră cobora politicianul şi urca şoferul cu pungile. După cum ştiu eu să evaluiez minorităţile naţionale dar şi în funcţie de viteza de deplasare a şoferului, cred că îi căra provizii familiei D., cît unei părţi a societăţii de consum. Noroc că domnul D., nu era niciodată acasă şi era spaţiu suficient. Într-o zi, familia de deasupra mea m-a invitat la ei să-i împart în silabe denumirea sofisticată a unei localităţi din Africa de Sud.  Politicianul reprezenta interesele României în aflarea lungimii cercului polar. Doamna D. voia să-i dea un SMS, dar cuvîntul nu se lăsa frînt. După ce am domesticit telefonul şi a acceptat şi silabe, m-au întrebat dacă nu vreau să gust puţină brînză de elan sau carne de marmotă. Mi-au oferit şi carne de vită de Kobe, bere făcută din apa gheţarilor, i-am refuzat politicos motivînd că eu nu suport importurile şi am coborît în garsoniera mea unde, încă mai trăia un greiere românesc.
I-am povestit şefei mele ce au vecinii  în frigider. E normal, spune ea, soţul are ordine de deplasare în toate localităţile din ţară, pe timp de un an, semnate de el , ca doamna să fie liberă şi să îl aştepte cu civilizaţia gesturilor la uşă. Acum am înţeles de ce îl vedeam pe domnul D., numai cinci şase ori pe an. Parlamentarul îl trumitea în acest exil erotic să nu aibă coşmaruri virilitatea lui, iar doamna D. accepta acest întuneric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu