vineri, 26 octombrie 2012

În paradis nu se ajunge fără să ceri

Surîsului meu dă-i orașul acela

în care fericirea nu este temătoare

dă-i cerul absent din trupul ei

poemele mele, nu au locuință 

da-mi bani să cumpăr

un pat lîngă fratele adevărului.



Dă-mi iubirea plugarului

ce rotunjește cartofii cu palmele

iar cu sîngele meu

trasează hotarele acestei toamne.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu