miercuri, 10 octombrie 2012

Cu dragostea la morgă


Am interzis să ies pe străzi. Trebuie să păzesc toamna să nu-mi strice ceva prin grădină. Privesc cum convoaiele de femei visătoare caută colonişti pe lună să le împrumute bani să îşi cumpere căldură pentru zîmbete. Multe doamne au nevoie le montez aparate de făcut vibraţii în muşchii fesieri, dar le instalez numai celor care nu sînt religioase la ora de dragoste şi nu produc eclipse de soare  pe cearşafuri. Cînd nu are nimeni nevoie de mine lucrez la o arhivă a trandafirilor în pulpele şefei mele. E o arhivă ultramodernă cu senzori de surîs, cu buton de sonerie la sfîrc. Intrarea e cam strîmtă însa pare  opera miraculoasă a unor fluturi. De cîteva zile piersicul a început să tuşească cred că i-a rămas vreun os de primăvară în gît sau a răcit din cauza minciunilor pe care le aude la televizor. Nu îi văd prea bine cercurile pentru că acolo îşi notează el suferinţele, sondajele de opinie, meniul de la cantina săracilor. I-am analizat hipofiza,rinichii, totul parea în ordine. Cred că strănută din cauza alegerilor ce urmează să aibă loc.
 
Cînd îi completam reţeta aud din curtea vecinei strigăte, ţipete. Mi-am lăsat competenţa medicală lîngă piersic şi am fugit spre locul zaverei. Vecina mea goală puşcă ieşea pe uşa casei, care dădea direct în stradă, cu un bărbat şi el gol, atîrnat de gît. Lui i se vedea spatele plin de aluniţe cu picioarele atîrnate pe lîngă genunchii ei. Ţipa atît de tare de parcă germinase în ea urletul unui lup. Apăruse şi prietenul meu profesorul de religie. Se oprise şi cîţiva trecători, parcă eram la Muzeul figurilor de ceară. Bărbatul era rece ca gheaţa, rămăsese încleştat de femeie şi cu tot efortul nostru nu am reuşit să îi despărţim.


Mai tîrziu ne-am lămurit. Electricianul din cartier, cunoscut ca evazionist în dragoste, mic de statură, venise să îi repare maşina de spălat. Ca să îi facă proba s-au dezbracat amîndoi pînă la piele. Au introdus hainele în cuvă şi au pornit maşina de spălat. Timp de două ore electricianul a făcut o revizie a senzorilor femeii de pe burtă şi umeri. Brusc, a făcut infarct. A rămas înţepenit în trupul ei. Văzînd că nu mai coboară din leagănul celulelor sale, că i se face frig şi nu îi poate desface mîinile, s-a ridicat cu bărbat cu tot din pat şi a ieşit în stradă. A venit ambulanţa şi i-a dus aşa îmbrăţişaţi la morgă. El mort, ea vie şi între ei dragostea nedumirită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu