marți, 2 octombrie 2012

Cazaţi-vă într-un vers liber

Eu şi şefa mea aveam misiunea să verificăm construcţia unui sonet, autorizaţia, aprobările, să urmărim dacă rimele au fost legale, dacă s-a furat vreo silabă şi tot acest control, pentru că ultimul cuvînt din al doisprezecelea vers se termina în "...ionar". Cei din Bucureşti considerau că este o gravă insultă adusă liniei ideologice  a patriei.
Deşi, era o construcţie de tip englezesc, catrenele din care erau confecţionate paturile sau sextetele de la uşi aminteau de Francesco Petrarca. Ne-am cazat în al patrulea vers  din strofa a doua. La acest etaj era o lumină asemănătoare celei pornită în văzduh cînd nuferii deschid ochii, aici, nu exista ziua precedentă, istoria era un depozit de emoţii la capătul podgoriei.
Din cauza tablourilor de pe pereţi, a gresiei de la bucătărie sub formă de inimi, a ferestrelor mari ce păreau nişte lacuri verticale, brusc, mi-a venit să fac dragoste. Şefa mea îmbrăcată într-un halat de mătase, nu şi nu. Am insistat, am pus şi macii din primul vers să o roage, refuz total.
Nu îmi stă în caracter, dar am ameninţat-o. I-am spus că dacă nu este de acord, o să merg la o farmacie şi o să cumpăr pastile pentru zîmbete şi îmbrăţişări, o să-i trimit sutienul la reciclare să fie mai îngăduitor, în fiecare cuvînt o să bag o grenadă fabricată din petale de trandafiri. Am să o spun lumii că noaptea se transformă în apă curgătoare. O să informez autorităţile de specialitate că are cunoştinţe în rîndul ultimilor cititori de poezie din această ţară pentru a putea fi daţi în urmărire internaţională.
Nu ceda nici un centimetru. Mă implora să vorbesc mai încet că mă aud şi versurile din ultima strofă.
Am să dau şi un comunicat de presă, am să îl scriu pe penultimul tău surîs: că încălzeşti tot cartierul cu o instalaţie improvizată pe unde îţi circulă iubirea, ca oamenii să facă economie de cărbuni, că vrei să schimbi numele străzii cu numele unui fost iubit al tău care se ocupa cu limpezirea cuvintelor şi a murit strivit de anonimat. Voi mărturisi, că ţi-ai confecţionat zeci de scări să ajuţi primăvara, să urce în copaci fără să plăteşti taxe la fisc.
Este adevărat, sonetul era atît de frumos că toată lumea se uita la el admirativ. Apoi, se baza pe faptul că ea ştia întotdeauna ora la care răsar ierburile, avea un orar al ploilor, în fiecare dimineaţă îşi făcea transfuzii de sînge de la un trandafir. Era informată de porumbeii din titlu sonetului despre vizitele neaşteptate ale primului ministru cînd acesta venea să taie panglica la darea în folosinţă a unei cărţi.
Nu ştii că este inerzis să faci dragoste într-un sonet, zice ea, dacă era o construcţie cu vers liber, mai treacă-meargă. Dacă pe aici, sînt camere de luat vederi ascunse sau radare de dormitor, mîine ne vedem în revistele de scandal. Scrie în statutul sonetelor, în camerele unui astfel de monument artistic, nu poate fi iubită, decît limba română.

2 comentarii:

  1. E atat de originala ideea sa te cazezi intr-un vers liber incat ar trebui sa ma consider milionara in euro:am atatea versuri in care mi-ar place sa cred ca daca nu s-a putut caza cineva, macar si-a pus uneori un voal parfumat pe suflet cineva si i-a tinut de frumos si de singuratate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gheorghe Grigurcu scria în "Jurnalul lui Alceste" că "Nu poţi fi creator decît întreţinînd relaţii diplomatice cu imposibilul" V-am văzut cărţile, dar spre ruşinea mea, nu le-am citit, oricum se vor găsi mulţi să se adăpostească în ele. Eu vreau să pun bazele unui "gen" nou, adică să surprind metaforele privind în mahalaua politică şi nu am electorat. Poate mai tîrziu voi avea parte de mai multe voturi.

      Ștergere