marți, 23 octombrie 2012

Aluniţa ca un semn al poeţilor

După ce am publicat în gazeta locală, Litere de nisip, harta aluniţelor pe corpul uman şi am recunoscut că mie mi-a ieşit una într-un loc ruşinos, nu ca politicienilor care din cauza furatului le apar pe obraz am devenit un subiect controversat. Unii au spus că este o hărţuire sexuală, că este o insultă adusă egalităţii dintre bărbaţi, că ar trebui să mă prefac că sînt nefericit şi nu în ultimul rînd că încalc regulile morale şi aşa pe cale de dispariţie. Cineva m-a întrebat ce limbaj folosesc cînd vorbesc cu aluniţa: medical , prin semne pentru că ce mi se întîmplă mie este o conspiraţie de fakir. Nu ar mai fi nevoie de pilule ca lumea să nu mai fie nefericită, ci de aluniţe. Uneori mă gîndeam să nu fie ereditară sau vreo diversiune a insomniei. De multe ori mă trezeam din somn să i-o arăt şefei mele de partid.
Părinţii mei îmi ştiau acest defect de la naştere şi îmi scriau aproape lunar să afle dacă după apusul soarelui simt vreo durere, dacă cei de la serviciu îmi dau salariul întreg din cauza asta, dacă atunci cînd pun frînă sîngelui văzînd o femeie frumoasă simt ceva junghiuri la inimă. Le răspundeam mereu la fel. Din cauza curentului dintre două ferestre mă simt singur, dar în afara faptului că sînt membru de partid sînt sănătos.
O colegă care îşi petrecea timpul mai mult prin gară  îşi punea iubirea la biroul de bagaje poate din greşeală o va lua cineva. Mi-a spus că ea că nu crede într-un astfel de noroc şi vrea să vadă. Mi-am dat pantolonii jos într-un birou în timp ce ea se uita prin gaura cheii din biroul alăturat să nu zică lumea că mă expun la gesturi neomologate. Ce o fi văzut, nu ştiu, dar a avut grijă să spună tuturor că eu ţin legătura cu natura prin mai multe locuri pentru că aveam aluniţe şi în alte zone. Acest centimetru pătrat de lux, suprafaţa aluniţei, a blocat informaţiile pe holuri, iar camerele de luat vederi au intrat în panică. La atîtea evocări picante mă simţeam furat înainte de a scoate banii de pe card. Mă simţeam tîlhărit înainte de a trece cu tezaurul ţării prin pădure. Devenisem un disident al cuvintelor. Noroc cu şefa mea de partid care venise să mă ia să mergem pe teren. M-a întrebat glumind dacă la  cenaclul unde se citesc numai poezii despre sex aluniţa mea se întărește.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu