duminică, 9 septembrie 2012

Trage perdeaua

Am întrerupt relaţiile comerciale cu iubirea, mereu ieşeam în pierdere, dacă nu m-aş fi oprit la timp aş fi dat faliment. După ce i-am descoperit nişte mesaje în căptuşeala de la fustă mi-a secat fîntîna din curte, păsările zburau deghizate. Deşi îi făceam transfuzii zilnice unei tufe de trandafirii roşii, intrase în grevă de înflorire. La mine în grădină este aceiaşi atmosferă de cort ca în ţară.
Se apropiau alegerile şi şefa de partid din cartier, fiind în campanie electorală, venise să-mi spele vasele. Afişele nu mai erau la modă, se implementa o nouă metodă de atragere a electoratului pe care ideologii  au numit-o "trage perdeaua". Eu, credeam că vizitatoarea are şoldurile aşa rotunde şi apetisante  să alunece mai uşor rochia, nu să le folosească ca material probagandistic.
Eram emoţionat, numele îmi stătea  ca o husă, curajul plecase să se ascundă în scoică sufletului, eram un ghicitor în propriul meu trup.
-Trage perdeaua, spune ea cu voce demnă de un partid de provincie.
Mi-a luat mîna ca pe un obiect de uz intern şi lent a direcţionat-o între pulpele ei.  Părcă eram la marginea unui crîng de mesteceni, un Ovidiu exilat la periferia oraşului să învăţ doctrina unui partid scrisă cu litere albe pe trupul acestei femei. Bluza începuse să aibă flux din cauza respiraţiei. Mă cucerise complet imnul partidului cu care îşi legase temporar părul lung.
Mă gîndeam cîte afişe va trebui să lipesc pe garduri şi stîlpi, cîte pliante, ca să-mi îmbogăţesc viitorul. Abia după miezul nopţii mi-a spus ce funcţie îmi dă, dacă cîştigăm alegerile, magazioner la depozitul de parfumuri. Aş fi preferat să fiu impresar al formaţiei de muzică de jaz a partidului, merceolog de dans, responsabil al ştrandului unde îşi avea sediul organizaţia de tineret, dar îmi era teamă să nu mă pună din nou să citesc doctrina partidului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu