vineri, 14 septembrie 2012

Reţeaua informativă

Casa mea comunică cu universul prin coş. E un fel de radar care priveşte permanent stelele, iar în pauza de fumat detectează dezamăgirile din cartier. Dacă îl ştergi de praf şi fum prinde şi trecerea anotimpurilor, corupţia de la primărie. Într-o zi a detectat momentul cînd o gărgăriţă părăsită facea striptis pe un fir de iarbă. Metrul cub de aer este foarte ieftin îl poţi cumpăra cu un pachet de ţigări sau două elegii. În el pot supravieţui doi inşi care fac dragoste aproape o oră. Nu am o casă prea mare, dar îmi intră în ea toate amintirile. Mai rămîne jumătate de cameră liberă să depozitez viitoare iubiri sau doamne fereşte vreo namilă de necaz.


Nu am aparate video, barometre care să mă pregătească pentru dragoste că vine ploaia sau vreo maşină de numărat frunzele ca  băncile. Reţeaua mea informativă privind securitatea casei este formată din pomi şi un aparat de radio vechi care pentru a prinde posturi trebuie să aşez pe el un melc cu coarnele scoase.


Dacă pe strada mea trece o femeie frumoasă, zîmbind ca să mai înlăture lumina din jurul ei, vişinul îmi spune ce număr am la  acasă. Mărul nu foloseşte cuvinte. Vorbeşte cu ajutorul merelor. Literele lui sînt rotunde. Ieri mi-a spus că sărăcia s-a tot întins ca o apă, pînă la noi la poartă. Mi-a dat termen. Ori oblig guvernul să îşi schimbe solstiţiu şi să fie în aceeaşi dată cu al poporului ori să îi dau ca ghid Titanicul. Caisul se ocupă mai mult de administraţia locală şi de secţiile de votare. Mi-a raportat că urnele au devenit transparente, dar cea mai mare problemă a lui este că cei de la renel ţin lumina aprinsă pe străzi pînă la ora zece ziua şi nu poate să-şi coacă caisele. În campania electorală trecută cîteva calfe politice care aveau prea multe afişe au intrat în curte şi le-au lipit pe pomi. Cînd am venit de la serviciu nucul mi-a spus la ureche: vezi că ăştia ne-au lipit afişe pe ochi să nu mai vedem cum fură ţara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu