luni, 24 septembrie 2012

Pot evapora haine

Eram fericit. Nu mă mai simţisem aşa de bine într-o zi de septembrie, din deceniul trecut. Dacă cineva dădea mîna cu mine începea să i se evapore hainele. Acesta era  motivul pentru care evitam femeile. Riscam să mă trezesc cu ele goale în faţa mea. Nu mai vedeam nici sărăcia travestită în pietoni. Încercam numai să recompun gura oraşului cu cîteva frunze.


Ca şi ceilalţi îndeltnicirea mea de bază era supravieţuirea. Mulţii dintre noi nu ne aruncam de pe blocuri de teamă să nu ne crească aripi şi să fim trecuţi în cartea recordurilor. Îmi plăcea cînd eram ofiţer de serviciu la partid pentru că nu făcusem armata şi voiam să văd cum doarme patriotismul în sufletul unui militar. Azi era ziua în care aveam stele pe umeri.


Se hotărîse la vîrful partidului ca organizaţia noastră de cartier să facă un schimb de experienţă cu o localitate din Africa. Iată ideile ce trebuiau dezbătute; numarul de sinucideri la noi şi la ei, cît stau la plajă într-un an că la noi timpul de expunere la soare a scăzut la cinsprezece minute, cum evaluiază ei producţia de nuci de cocos, după numărul de fete născute într-o lună sau după poziţiile în care sărută ori dorm femeile în plin proces de democratizare a simţurilor.


La "diverse" trebuia să se dezbată dacă lor li se electrizează părul în timp ce fac dragoste sau înaintea ploii. Cum returnează ratele la credite în mirese sau în scorburi, dacă la ei zăpada este o formă mascată a apei sau cristale de zahăr unde albul nu mai are erecţii.
Pentru aceasta trebuia făcută o selecţie a membrilor de partid din organizaţia noastră. Puteau merge în delegaţie cei ce aveau numele cele mai scurte pentru a putea fi pronunţate cu uşurinţă, cei cu unghiile netăiate şi cei care nu foloseau pentru cuvinte gel de păr. Curtea constituţională din cartier a hotărît ca arbitrul determinant să fie cîntarul. Ştiind că visele reprezintă cinzeci la sută din greutatea unui om voia să vadă cine depăşeşte limita pentru că nu puteam trimite acolo visători.

Sînt cel care m-am opus. Decît să bată drumul pînă în Africa plină de canibali şi de fabrici ce produc negru de fum mai bine merg în satul vecin că şi aici au crescut păduri topicale din cauza melancoliei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu