luni, 17 septembrie 2012

Oglinzile în campanie electorală

Văd că Dumnezeu ne-a făcut din carne şi ne pune să ne iubim, deşi putea să ne facă direct din iubire. Eram mai uşori, materialul era mai ieftin şi se prelucra artistic, puteam locui oriunde, chiar şi în paharul de petale a unui trandafir. Nu ne trebuia încălzire centrală pentru că iubirea se autoîncălzeşte, are combustibilul ei propriu ca soarele.
În partidul care, tocmai, m-am înscris, membrii de partid sînt făcuţi dintr-o substanţă asemănătoare iubirii, de fapt e un fel de aliaj compus din iubire, alinturi, cîteva zîmbete specifice alegerilor şi două trei picături de zarvă. Din cauza aceasta le-a crescut cîte o fereastră în piept, să privească electoratul, să le fluture eşarfe cu însemnele partidului. Sînt multe femei la partid, toate au mîinile inflamate pentru că permanent alintă oamenii, le brodează rănile cu promisiuni, cînd le văd grupate, fierbînd substantivele să devină mai moi, întineresc. Este mai bună o mîngîiere, decît o pîine, este mai bună o dezmierdare, decît un sac de cartofi. Un zîmbet, aerist, spaţios, stă mai bine unui alegător. La acest partid, totul, mobilierul, pereţii, tablourile sînt optimiste, cv-urile şefilor sînt scrise cu oxigen, trompetele pentru mobilizare funcţionează cu azur. Ideologiile partidului sînt scrise cu litere ce stau cu picioarele în şampanie, textele sînt şcolite la academia inimii, statul este într-o permanentă sărbătoare. Problemele apar cînd intri în baie. Nu ştiu de ce, oglinzile deformează şi sînt oglinzi pe toţi pereţii. Cel ce le-a făcut ori a furat argintul ori oglinzile fac parte din strategia partidului. Dacă te priveşti în ele, de la brîu în sus totul se micşorează, iar de la brîu în jos totul se mareşte. La membrii de partid capul se vede ca o tărtăcuţă mică cu ochi, gîtul un şnur, din umeri nu se văd decît celule orgolioase. Eram singur în baie, aproape dezbrăcat şi cînd am văzut cum arăt de la curea în jos, mi-am dat seama de ce sînt atît de multe femei la acest partid, mi-am dat seama că oglinzile sînt principalul atu în campania electorală care urmează. Am lăsat carnetul de partid la portar, am ieşit pe stradă şi am redevenit din membru de partid, cetăţean. 

2 comentarii:

  1. chestia cu oglinzile e veche, nu numai membrii de partid beneficiaza de o asemenea masluire. La magazinele de haine au oglinzi speciale care subtiaza...cumperi tot, ai impresia ca esti o silfida, cand ajungi acasa crezi ca oglinda ta e defecta pentru ca te arata asa cum esti in realitate. De ce ar fi oglinzile partidului mai prejos?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu aş prefera oglinda unui lac şi dacă aş constata că am mai multe defecte, decît un politician, aş intra în apă să cu o perie de sîrmă să le înlătur.

      Ștergere